O Alba ca Zapada a zilelor noastre

Fara pitici, fara print, dar cu vecini si rude de grad apropiat.
Trebaluiam eu, precum Alba si saream vesela si zglobie, precum o broscuta, ca toate mergeau conform planului, pana cand mi-am luat o pauza de un mar. Pauza de mar consta in raderea unui mar si pisarea unor biscuiti (daca imi spuneti ca asta-i mancare de bebei, va contrazic, nu cunoasteti voi persoanele acelea, trecute de 40 de ani, pe care le cunosc eu si care aproape in fiecare seara servesc delicatesa asta). Deci pauza de mar, stoc de biscuiti terminat, trec la atacarea marului direct. Ce nu stiti voi e ca eu, cand mananc un mar, nu mai ramane decat coada,i n rest infulec tot, inclusiv semintele. Da, stiu, o samanta de mar, dimineata pe stomacul gol, face minuni, dar nu pot, inca am pe retina caricatura din Urzica, unde aparea un om cu jumatate de cap normala, iar de la frunte-n sus avea crescut un ditamai marul stufos. Deci varianta asta pica, in schimb ramane aproape intotdeauna varianta devoratului.

Plan realizat, mar infulecat, numai ca omusorul meu, cred ca nesatisfacut de marul, ce-l are in apropiere, a fortat nota si s-a lipit de o coaja din aceea, unde sunt tinute semintele de mar (habar n-am cum ii zice, dar ma documentez). Si da-i si tuseste, da-i cauta apa, da-i afara, da-i incearca sa respiri, nimic, lipeala lor era de nedezbinat. Sar rudele, apare purcelul  (nu, ca n-am, dar cred ca uitasem de elefantei, vedeam purcei), apare catelul, apare vecinul de vizavi, apare si nevasta lui (noroc cu vecinii de vizavi, ca cei de langa, ti-ar da in cap. Inca ma intreb, de ce avea Speranta peste 50 de pisici pe vremuri, daca eu o aud blestemand cainii mei si pisicile altora, zilnic?), da-i cu sirop de tuse unul, da-i cu o pastila altul, da-i cu vaiete "dar esti racita rau" si eu, care nu puteam sa scot un sunet, sa le spun, ca mai rau imi fac cu dulcegariile alea de siropuri, eu am o mare dragoste in gat (dragoste intre o coaja si un omusor, nu ce gandesc unii). Cred ca de la atatea icneli si tuse ma transformasem in fata lui Rosu imparat, nu mai eram de mult Alba ca Zapada.
Am incercat eu si cu apa, am simtit o miscare, am incercat si cu rastitul singura in oglinda la omusor, sa vada si el, ca tip la el, nimic. Pana nu a terminat giugiuleala, coaja nu mi-a parasit gatul si ma gandesc, daca omusorul o fi terminat cu distractiile astea sau maine vom repeta povestea.