Doua cu necesitati

Se ia o data pamanteana, sa zicem 8 Martie 2011, se iau trei personaje, ce se intalnesc intamplator intr-un mijloc de transport in comun. Sa specificam ca acest grup, nou format, era compus din doua muheres si un ombre. Una muheres mai mica, decat ombre cu sase luni, cealalta mai mica, decat cei doi separat, cu 9 ani.Coboara grupul la a treia si-o iau la pas usor (muheres cu varsta spre invechire avea la purtator incaltari cu tocuri de 12 cm si in maini sacose, ce depaseau greutatea celei de a doua) aproape 2 km de drum, drum compus din o vale si doua dealuri. Dupa primii 50 de metri parcursi, pe ombre il trec necesitatile si da semnal dreapta, pe o strada laterala. Am uitat sa spun, era undeva in jurul orei 19:20, deci intuneric, nu oameni pe strazi, nu caini abandonati, doar stelele si Luna. Muhera un pic mai tanara mustaceste pe sub mustati (da detine, dar nu se vad) si largeste cureaua (stie si ea ca vremurile in care traieste sunt pentru strans cureaua, dar necesitatile fiziologice nu stiu asta), murmura ceva despre avantajul de a fi ombre in astfel de cazuri, regreta ca-n copilarie nu si-a dezvoltat talentul, pe care l-a incercat candva cu o alta ruda feminina, de a face anumite lucruri, precum masculii.. Parcurg inca 100 de metri, mujera desface cureaua de tot, ombre apare fericit si zambaret, muhera deja desface si nasturele si anunta solemn, ca la prima la dreapta va vira si apoi dupa alt viraj dreapta va face un popas, ca sa revina cu acelasi zambet satisfacator ca si ombre-ul. Da, nu-i nevoie sa amintiti, despre WC-urile publice (lipsesc din marile orase, d-apai dintr-un amarat de catun), despre necesitatile facute pe strazi pustii, ca nu stiti voi ce dureri indura mujera.
Deci, plan stabilit, muhera ataca primul mal, ii lasa in urma pe ceilalti doi si calculeaza ca va iesi din boscheti (boscheti pe dracu',  la nici 50 de metri in casa se lafaia un fost prefect de judet), exact cand ei vor ajunge in apropiere. Bun, acum incepe minunatia.
Pana sa vireze pe prima, muhera vede undeva, mai sus, pe faimosul Lita, o matahala de peste 150 de kg si peste 190 cm, stiindu-l bolnav, calculeaza ca nu o va ajunge pana va vira si pe cealalta. Gresit. Faimosul Lita, cum a simtit parfum de femeie( are un simt dezvoltat, erau peste 50 de metri) a grabit pasul, iar cand muhera s-a asezat fericita si-a facut aparitia in capatul strazii. Intuneric, intuneric, dar parfumul probabil se simtea atat de bine, ca faimosul in loc sa-si urmeze drumul spre casa s-a asezat frumos in capat de strada asteptand. Trecuta prin altele mult mai rele, muhera nu s-a panicat, dar nici n-a putut opri desfasurarea procesului, ce-l intreprindea si a stata atenta numai spre partea stanga, catre individ. Pe scurt, ca nu estimam acum si litri, ce credeti voi ca urmarea "bietul om"? Pai, cand i-a vazut pe ceilalti doi, ca trec si incep sa nu se mai vada, a pornit zglobiu cu geaca ridicata si pantalonii pregatiti, dupa mirosul de parfum. Aici e smecheria, sa nu te pierzi, asa cum a facut si muhera, cand a strigat numele celeilate muhere si a obligat-o sa stea pe loc. Abia atunci, matahala s-a intors si si-a vazut de drumul spre casa.

Deviem un pic de la subiect si spunem ca: matahala are o dungulita, undeva pe un act de identitate, matahala ori ce ar face nu poate fi condamnata, matahala a fost auzita de acum mai bine de 15 ani, de muhera si de catre altii, cum povestea de nenorocirile, pe care le-a facut si inca le mai face, aparat fiind de acte medicale, matahala, cand a fost intrebata apoi, intr-o alta zi, oarecare, de ce a facut asa in seara respectiva, s-a schimbat la fata, nestiind ca persoana, pe care o asteptase fusese acea muhera si a spus "am prostata, nu ma pot abtine". Sa mori tu?! Pe bune?Pai, de ce ai asteptat sa treaca si ceilalti si abia apoi ai pornit pregatit si de ce atunci, cand ai auzit strigand si-ai vazut ca se opresc, ai facut cale intoarsa si ai plecat spre casa? Si unde mai pui, ca si tatal muherei, plus inca alte cateva persoane sunt operati de prostata, dar nu fac asa?
 Si-a doua, cu aceiasi necesitate, se petrece undeva, in codrul primavaratec, dar pe atunci neinfrunzit.
Au pornit la drum doua persoane, aceiasi muhera si un om intreg la minte. Tinta lor era un grup de ciresi situati intr-o padure. Scotocesc, umbla prin desisuri, scotocesc, gasesc vreo doi trei cat degetul mare de la mana stanga, din lipsa de altcevaa ii iau pe aceia. Mai scotocesc, mai umbla, trece timpul, spre disperarea lor, se mai minuneaza de cablele, ce strabat, mai nou, padurea, pana cand muhera e incercata de aceleasi necesitati. Padure, nici tipenie de om, cenusiu cat vezi cu ochii, mujera alege un loc cunoscut de pe vremea ghebelor si pe cand fluiera usurata, isi arunca ochii roata si... surpriza, se afla chiar in raiul pomilor, pe care-i cauta. Bucurie, veselie, topaieli, de parca era iubita lui Bocanila, dar cum sa marcheze locul, pentru a-l gasi mai repede? Lasa caciula viu colorata, ca s-o repereze de la distanta, se-ntoarce la omul intreg la minte si mandra, precum caprele alea din Povestea Caprelor-normal, ca doar nu era povestea porcului si spunea despre capre- ii spune despre comoara descoperita. Happy end- iau pomii si pleaca acasa si usurati si incarcati.
Morala: necesitatile fiziologice te pot ajuta sau te pot afunda.
Si acestea fiind spuse, nopate buna Lillee, povestea necesitatilor se incheie aici.Momentan