Nu mi-am serbat niciodata ziua de nastere. Nici macar pe cea a numelui.
Singurul tort, despre care-mi amintesc, a fost cel de acum cativa ani, cand eram in tara soparlelor si niste amici, pentru a fi siguri ca au ce manca, au venit ei cu tortul.
Nu-i bai, am cu cine seamana, dar daca un copil asociaza ziua de nastere a cuiva cu tort si lumanarele, e musai sa ii faci pe plac.
Si sa-l lasi sa pregateasca, sa orneze, sa deseneze, sa se bucure
Un copil, care in fiecare seara s-a lasat purtat de imaginatia adultului-copil:
Un copil cu multe mame si multi tati, un copil care pentru o vreme a fost "taraneasca, nu oraseasca":
M-am trezit de dimineata pe la 4, am facut un tort de portocale, kiwi si ananas, piscoturi, crema si frisca...la 7 eram gata si bucataria curata...daca stiam, mai faceam unul...
RăspundețiȘtergere:)) Ce haioasa e cea mica. Sa inteleg ca tu estidesignerul, make-up artistul si toate cele?
RăspundețiȘtergereSi pana la urma a cui e ziua de nastere? A ta, cumva? La multi aniiii!!!! "*:*:*
@domnul cu muzeul- multumesc, dar nu era nevoie.Am facut acum cateva zile la rugamintea unei copile.Si nici nu mi-aluat trei ore :)
RăspundețiȘtergere@Lillee- eu o transformai asa, in fiecare seara cate ceva, ca sa uite copilul de tristetile vietii.
N-i ziua mea,eu mi-s nascuta toamna,ca-n melodie.A fost ziua tatei si-ti multumesc din suflet pentru urari.