Povestea caprelor

A fost o data ca altadata ca, daca n-ar fi, nici voi n-ati citi.
Au fost candva doua capre si, desi la un moment dat al vietii lor, una dintre ele a behait un pic mai tare la cealalta, se pare ca viata le-a facut sa treaca prin aceiasi stare, cam in acelasi timp.
Pe scurt, cu foto

Intr-o zi capra de taiat lemne a fost vrajita de puterea lamei toporasului (acesta fiind fiul vestitului Topor), au discutat, au facut schimb de aschii si au ajuns intr-o alta seara sa poarte acelasi nume.

Pana intr-o zi, cand toporasul s-a suparat ca capra s-a lasat utilizata si de alte toporase.
Capra de fier, proaspat aterizata pe meleaguri fitosesti si pitiponcesti a ramas puternic impresionata de puterea flexului cel mic. Flexul cel mic a acceptat tot ce a auzit despre capra, a ramas de neclintit si dupa cum se vede, cu multe eforturi (din partea lui, ea fiind dornica) a reusit sa escaladeze capra

Spre deosebire de capra de lemn, capra de fier i-a facut flexului si un pui, dar asta n-a impiedicat cu nimic separarea de dupa.
Nu m-as mira ca intr-o zi capra de lemn sa ajunga prietena flexului mic, dar mi-as dori ca intre timp sa se gaseasca un dresor pentru caprele astea si restul turmei, ce le inconjoara.
Orice asemanare cu anumite personaje nu e intamplatoare deloc.
Cacofoniile au fost voite.
Caprele din poze nu au suferit nicio avarie si-s in continuare folosite, pentru construirea "casutei datatoare de hrana".
Ideea povestii a venit in urma prelucrari prin aschiere a materialului necesar casutei de mai sus si a stirilor auzite la radio-ul vecinului.