O zi de primavara, intr-un sat oarecare, a unui taran oarecare

Cine a cotrobait pe aici, de mai multa vreme, stie ca am o zicala (eee, nu doar una, dar la asta fac referire acum): la sat, Soarele nu rasare si nu apune ca la oras.
Postarea urmatoare poate contine urme de fericire (nu-s vizibile oricui, ci doar cui intelege) si-i cea mai lunga, cu multe link-uri.
Dimineata, cand a deschis ochii, omul de la tara (sa-i zicem Bindi, ca o sa-l pomenim des), inainte de a-si intinde oasele, s-a uitat pe fereastra si-a vazut ca Marele Blond (nu Belmondo, ca nu a auzit el de Bindi) se pregateste sa isi faca apritia, deasupra padurii (probabil acolo unde nu e padure, se ivise mai din timp). Bindi a gandit (cateodata face si d-astea), ca va fi o zi numai buna sa termine, ce avea de facut. A deschis geamul, a respirat adanc si-a purces la ornare patului, ca orice om, apoi Bindi si-a aruncat vreo cateva picaturi de apa rece pe fata, a potolit stomacul, a ascultat o muzichie si-a purces la treaba.
Dupa vreo ora de numarat raze de Soare si mangaiat furnici (poza-i din alta zi, dar gasesti aici), Bindi si-a spalat mainile si-a purces dupa paine. Drum parcurs dus-intors, cu tot cu stationat la magazin, in 15 minute.
Acasa, Bindi si-a facut un sandwich (Bindi s-a nascut flamanda) si-a purces la greblat.
Cum Bindi, din cei peste 2500 de metri de pamant, ce-i stapaneste, are peste 1000 de greblat si cum greblatul asta e pe categorii si diverse forme de relief, azi mai avea vreo 500. Poate ca nu-i interesant si nici nu-i datator de fericire, dar Bindi dupa fiecare brazda greblata, isi lua pauza sa culeaga caltunasi (poze aici, aici, aici ), pentru ca in cateva zile va canta cucul si nu vor mai mirosi. Binndi n-are miros nici acum, pentru ca are stropitoare in loc de nas, dar nu mirosul ii da frumusetea unei flori .Mai o grebla, mai un tril, mai un refren de la radio, a mai trecut o ora din viata lui Bindi. Si-n timpul asta Bindi se gandea la aceleasi cuvinte, ce le-a auzit in copilarie "daca prind si caltunasii urmatori, asta e bine" si pe care le-a inteles intr-o seara de Ianuarie, cand a auzit alte cuvinte "ramai cu laptele, eu ma duc, ca a murit Mosul" si-n mintea lui Bindi a fost doar intrebarea "acum cine imi povesteste din razboi?" (minte de copil, peste doua zile Bindi era deja matura). De 15 ani, Bindi reaude cuvintele despre caltunasi si primavara, dar din gura altuia.
Mai un un ras despre directorul lui peste fiert, ca a intrerupt productia din uzina luand muncitorii, pentru a-i ingriji gardina, mai un schimbat de replici, intr-o  limba neinteleasa de toata lumea cu vecina de langa, mai intrebat vecinul orasean doar cu acte, despre vreo schimbare pe la cadastru, pe la anumite instituii, mai un latrat de caine, mai o gebla iar, mai o privire spre lucerna greblata (nu, Bindi nu are alte animale in curte, decat  doi caini si pe ea, pentru ca B n-are timp de animale si decat sa le chinuie, numai pentru a face ea caltabosul gros la Craciun, mai bine le ia cu putine luni inainte.Dar B a avut candva si animale si stie cum e si  nu-i e rusine) acum cateva saptamani si-i gata treaba asta.
Rapusa de foame, Bindi revine acasa, isi face un sandwich dintr-o jumatate de paine, il introduce intr-un servetel si incepe o noua activitate.
Curatatul catorva pomi si caratul resturilor. Coborata-n valea seaca (era candva cu urme de apa, dar de cand cu sindacobenzinarul, nici formele de relief nu mai sunt aceleasi), dar fara hanger, Bindi purcede la urcat scarile (poza aici), dupa topor si sticla de apa.
Cum radio-ul a fost lasat la un alt membru al familiei, cum de frica sa nu piarda timpul, Bindi nu s-a dus dupa celalalt cu baterii si nici macar dupa casti, a acoperit trilul pasarilor si zumzetul albinelor, cantand chiar ea (de la Substantivele lui Sasarman, la Richie e Poverri cu Ciao Italy, de la Da-ma mama dupa Gyuri  pana la celalalt Gyuri, de la incercari esuate de mica soprana pe muzica altora, pana la Filofetia lui Vasile Ciobanu si multe altele), acum fiind randul directorului lui peste fiert sa rada de Bindi. De ce? Pentru ca Bindi, satula fiind de incercarile esuate de a opri curgerea robinetului situat deasupra mustatii, isi introdusese in narile din dotare, capetele unui servetel, pe care-l schimba  la 15-20 de minute. Si inchipuiti-va voi, cum arata Bindi cu instrumente de lucru mult mai mari, decat fizicul cel detine si cu hartii in nas, precum oamenii aia de pleaca dintre noi. V-ati inchipuit? Ei bine, acum inchipuiti-va si cum arata cantand.
Mai o gluma, mai o vorba cu Mariana veverita, mai o privire pe cer, mai o noutate aflata de la vreo ciocanitoare (sunt vreo trei pomi dincolo de ograda lui Bindi, ce sunt uscati- adica p-aici, dupa portita), mai un schimbat de servet, mai o privire spre florile Pastelui (poze aici si ici) , mai un gand ca n-or sa rezite pana atunci, dar nici nu are voie sa le culeaga, pana in ziua aceaa, mai o pauza, ca Bindi nu munceste tot timpul, isi ia pauze de cate ori doreste, linistea i-a fost intrerupta de zgomotul pasarii (poza aici) si Bindi s-a gandit initial ca a plecat sindacobenzinarul la piata. Dupa cateva ture, Bindi si-a dat seama, ca nu-i el si apoi, dupa alte cateva minute de huruit, dupa ce a fluturat batista folosita si i-a multumit pilotului, ca i-a survolat spatiul aerian, Bindi a mai ras nitel si s-a asigurat ca n-a vazut nimeni, cand cornul i-a oprit elanul de a arunca anumite crengi, provocandu-i in schimb o aterizare fortata direct in fund si-o vedere de elefantei roz, cand i-a picat lemnul in cap (da, B nu viseaza cai verzi pe pereti, ci elefantei roz pe tavan).
Dupa ce a mai facut niste poze, dupa ce intr-o pauza a vorbit cu iarba de pe islaz (da, Bindni are ceva la cap, dar recunoaste, daca nu vorbeste cu pomii, vorbeste cu iarba), spunandu-i ca stramoasele si stramosii ei au ajuns iarba de parc, in ombilicul municipiului, lui Bindi i-a sunat ceasul. Nu plangeti ca n-a murit, i-a sunat ceasul desteptator, pe care si-l legase de brau, ca se saturase de molecular. Bindi isi pusese ceasul sa sune, sa nu depaseasca ora, la care va merge acasa si dupa ce-i suna ceasul, si-a intis bluza de rezerva pe pamant, s-a asezat vreo doua minute cu fata in sus, contempland cerul, mai apoi cateva minute cu fata spre pamant si-apoi, dupa linistea resimtita a plecat acasa. Pentru ca Bindi are multe poteci/ carari/ cararui si multe garduri, a facut niste viraje ca pe Transfagarasan, a sarit niste poteci,a cules flori pentru cineva drag (da, B are flori, dar nu se supara, daca ii ofera cineva) si si-a luat si material pentru maine (e 1, da? B stie ca vecinul de langa are acelasi program si-i va lega, ca-n alte dati, tot felul de tinichele, de masina si dupa ce il va filma, il va fluiera sa se opreasca, sa nu se faca de ras chiar in tot satul). Acasa, s-a spalat pe maini si pe ochi cu aceiasi apa rece, a deschis frigiderul, l-a inchis la loc, ca nu a gasit nimic, a privit aragazul, a zarit oala de ciorba, a taiat niste iarba, ca garnitura la felul doi si-a dat adunarea la masa. Dupa prima lingura de ciorba, si-a dat seama ca din cauza batranetii, are probleme cu memoria si a uitat ca gateste de regim, a luat clorura de Natriu si bidonul de Ice Tea (nu, nu-si pune ceai in ciroba, dar acolo era bulionul de zarzare) si, dupa ce a luat vreo trei inghitituri si-a pus si in ciorba. Pe parcursul mesei, B a iesit in camera cealalta, pentru a-si elibera stropitoarea.
Dupa ce a mancat, B a sarit peste gramada de scanduri si lemne (da, B detine acum in curte niste deseuri d-astea, pentru ca ala-i om, de incepe sa-si faca sanie de primavara, nu vara) si-apoi de lene, n-a mai adus scara, ci a sarit direct in bazinul gol (nu, nu va bucurati, ca n-a sarit in cap), pentru a citi consumul de apa (daca va intereseaza sunt 702 metri cubi. Nu, nu intr-o luna). A iesit din bazin prin aceiasi metoda (saritura cu dublu flick flack), a pregatit niste biscuiti zambareti si doua mere, pentru un copil, un buchet de flori combinat dintre cele culese si cele primite (poza aici) si-a expediat ceilalti membri de acasa (unul la copil, celalat la doctor), a udat florile captive (adica ghivece, butoaie, galeti.Nu, nu-i plac florile captive, dar alt mebru al familiei e fan- poza aici)a intrat in casa, a deschis pc-ul pentru un moment de muzica, a urcat pe Trilu, niste melodii si intre timp si-a scos de prin buzunare ce avea (multe hartii- ceea ce i-a aratat, ca memoria-i functioneaza, cand e vorba de gunoi, niste pamant, o ghinda), si-a aruncat hainele in cosul de rufe si-a folosit dusul pe post de liana. Pentru ca da, B si transpira, dupa atata agitatie si mai ales, dupa febra. A iesit din dus si-a realizat, ca uitase de prosop. A executat dansul pinguinului turbat, spre lacasul prosoapelor, s-a cremuit, si-a luat strampisoriii, sarafanul de blugi, si-a dat cu macalvais pe la ochi si pe la buze, a bagat cheia sub  pres (intai a incuiat usa) si-a zbughit-o la serviciu. Pentru ca B, daca vrea sa-si cumpere masina de facut paine, trebuie sa munceasca.
Pe drum a mai zarit vreo doua elicoptere si si-a amintit si de avionul pozat, inainte de a parasi averea (ici)  si primul gand, ce i-a venit in minte, a fost ca iar a facut ceva sindacobenzinarul si au aparut oamenii de la stiri, a facut un popas la o bunica (si-a pus intrebari existentiale, dupa ce a baut un suc cu bunica- daca bei cappy, sari in cap ca domnul din imagine?), a mai filmat o data zumzetul albinelor (filmuletele or sa apara zilele astea), a pozat cainele domnului Vaduva (uite poza), a deranjat somnul de frumusete al oilor (ici), a mimat ca ar poza orasul, dar i-a trecut (incercare ici), a pozat ghereta paznicilor de la sindacobenzinar (poza), l-a pozat pe domnul Vaduva (poza) si-a schimbat vreo cateva cuvinte cu dansul, l-a pozat pe celalalt caine al domnului V (poza) si-a dat seama mai apoi, de ce acesta nu i-a raspuns, ci s-a uitat fix, intr-o anumita directie (uite cauza), s-a uitat la productia sindacobenzinarului si s-a gandit ca, poate la vara ii va da o rosie, macar in cap, tinand cont ca productia lui era mult mai avansata. A virat dreapta, i s-a spus in timpul virajului sa mearga mai incet, B i-a asigurat ca nu e radar (B merge pe jos), a pozat casa cu fotbalist si din laterala si-a inceput sa lalaie in gand Racheta alba (poza casei).
La serviciu a aflat la un moment dat, de la un alt taran, ce a fost urcat intr-un copac, pentru a altoi pomi (B are si poze cu pomii altoiti, din propria ograda, aici), ca din primul elicopter filma cineva.Mai apoi, vreo 3 ore s-a plictisit si s-a gandit, daca sa intre pe net. S-a gandit, pana a renuntat, cand s-a luat curentul si-a deschis radio-ul pe baterii (sau cel putin, pentru moment a incercat- filmuletul tot cand or fi si zumzetele), a mancat sandwich-ul, a mancat si o punga de pufuleti, dupa ce i-a citit in prealabil (poza). A vorbit cu Bula, care e fratele lui Stan si al lui Bran si sora loe e Pendula, cealalta e militanca (nu va interesa asta, stiu). A primit apoi un sms, prin care i se spunea ca mersul la pescuit stabilit pentru Sambata, s-ar putea anula pentru Duminica si tocmai cand se pregatea si B de ras. Pentru ca B nu merge la pescuit sa prinda peste (a mancat de Bunavestire si pana la Paste, nu mai gusta), ci sa rada, ca merg amicii numai pe balti virgine si nu prind nimic. Aaa, a mai primit o caseta (poza). B nici acum nu stie, ce e pe ea, ca nu mai detine casetofon, dar poate-l va gasi pe cel adus din Libia, in copilarie, de unul dintre vecini.
Apoi, seara, cand Soarele deja rasarea  la altii, B a revenit acasa. S-a spalat iar pe maini (o facuse si la serviciu de cateva ori), a mancat iar, a ascultat muzica si si-a plimbat ochii pe net, a facut iar o baie, a baut niste sirop de ridichie neagra.
Inainte de culcare B citeste, o poezie dintr-o carte a lui Vasile Militaru , una dintr-o carte a lui A.P, apoi isi spune rugaciunea in gand (B nu se roaga cu voce tare, ci in gand si din suflet) si-n cazul in care, inca mai are ochii deschisi, va mai deschide si cealalta carte, de proza.
Bindi n-are gazon, are iarba, Bindi stie de ani buni, ca primavara in municipiu, soseste inainte, de a se ivi si la cota 300, dar Bindi se bucura de fiecare fir de iarba, de fiecare tril, de fiecare frunza, de ridichile de luna, semanate pana in ultima zapada si care stau sa rodeasca (uite poza, ca la frunze nu ramneste nimeni), de folia solarului, de tambra de la gard, de tabla de pe casa, de urzica moarta, de multe si marunte. De ce? Pentru ca B stie ca fiecare minut din viata e important si pentru ca B a invatat de mult, ca marile bucurii ale vietii sunt nimicurile.
In decursul unei zile B face zeci de poze, dar nu le afiseaza pe toate. Poti sa treci pe langa B pe strada si sa n-ai habar ca-i de  la sat, dar daca intrebi n-o sa-ti ascunda asta. Pentru ca Bindi adora viata la tara, daca n-ar fi facut-o, acum cativa ani de zile ar fi ales varianta unui apartament, in municipiu si nu construirea unui nou cort.
Bindi e un om normal, care iubeste, respira, traieste, simte. Bindi poate fi orice om iubitor de sat si nu intelege de ce anumite persoane apropiate varstei stau cu ochii dupa stele in miezul zilei, ca mai apoi sa vina cu ceapa de la oras. Bindi seamana la tinerete, ce vrea sa culeaga la batranete, zambete si atat.
Bindi nu intelege de ce trebuie sa fii mai bun, in timpul posturilor mari, de ce trebuie sa strigi ca tii post, de ce trebuie sa ti afisezi actele de bunatate, pe care le faci, de ce e musia sa iti declari averea, ca sa te mandresti, de ce-uri d-astea multe.
Bindi poate fi femeie sau poate fi barbat, nu conteaza asta.