Eu cand vreau sa fiu nesimtita, sunt

Poate ca am eu ceva. Poate, nu contest, dar nu suport intrebarile imbecile, asemanatoare astora "ai venit", "te-ai tuns?", "te-ai vopsit?" (despre care, oricum am detaliat in alte dati), dar cand ma iei cu intrebari sau alte afirmatii imbecile, dimineata la 7, e deja prea mult si-atunci s-ar putea trezi si Guliverul meu.
Ca a trebuit sa merg la un spital sa iau o reteta, pentru a-i procura unui pacient medicamente, ce nu se aflau in spital, deja nu mai e niciun evenimt nou. Am trecut prin altele oarecum asemanatoare, acum cincisprezece ani de zile, cand a trebuit sa platim pentru ca Salvarea sa transporte un pacient pana la Bucuresti, pentru a i se face investigatii la tomograf (plus ca si programarea am facut-o tot pe cont propriu, pacientul fiind internat in timpul acesta la Spitalul Schuller) si cum totul merge din prost in foarte prost, era de asteptat.
Ce nu-nteleg eu e ca, ori fata mea induce in eroare (si cand merg la birt sa beau o bere, intotdeauna cea fara alcool e adusa altora si mie mi se ofera cu alcool), ori vorbesc plutoniana (cred ca klingoniana a fost deja invata de multi).
Deci, ma prezentai zambind, scosei si cativa lei din buzunar, pentru a-i inmana doamnei pazitoare de scari (nu-i nevoie sa-mi dati palme, ca mi le-am dat singura, dupa, dar am zis sa nu fiu nesimitita, nefiind program de vizita) si-i spusei "ma asteapta doamna doctor Q, pentru bla, bla, bla". Initial doamna imi ceru o hartie si-am crezut ca am gasit un om corect, i-am explicat inca o data "doamna acum merg dupa reteta", ea a insistat, eu am reexplicat "n-am, acum iau reteta, iau medicamentele, revin cu ele si cu reteta si plec, nici eu nu-mi doream ca la orele astea sa bantui pe holurile astea, ci as fi stat sa seman banane pe plantatie". Intre timp, pe langa mine, treceau diverse alte doamne cu diverse genti, pline cu marfa colorata. Cand imi zise pentru a nu stiu cata oara "da-mi o hartie" si ma intreba si cati bani ii ofer, mi se rupse tot firul logicii, renuntai la oferta, scosei din portofel o chitanta veche, i-o lasai si-n timp, ce o zbugheam pe scari, i-am strigat "aia e o hartie, in maxim cinci minute cobor cu o reteta". Nesimtito, atat am auzit.
Cand am coborat, i-am aratat reteta, cand am urcat iar, i-am aratat reteta, plus medicamentele.
Cat am stat in salon, diversele doamne, cu genti diverse si marfa colorata au tot misunat, pana cand o doamna asistenta a zis asa "dar voi sunteti chiar nesimtite? Nu vedeti ca servim masa si o sa vina si vizita?" si-apoi catre alte colege "ar trebui sa fim toate la fel, unite, poate asa scapam de ele" si-i zisei asa "incepeti de la scari cu lectiile astea".