Nu-i bai

In momentul acesta,ma simt precum un strut aflat la Polul Nord, dar nu-i bai. Aseara ma simteam, precum un cocostarc, accidentata la piciorul, in care ar urma sa se relaeze. Era normal, daca ieri dimineata la ora 6:30, acompaniam dansul fulgilor de nea si-apoi, pe la 15 stateam, stateam precum statuia Libertatii in fata portilor inchise.

Nu-i bai, repet, dimineata chiar a meritat:

Pe mine, iarna asta, ultima, nu m-a luat prin surprindere, o asteptam, era logic ca o sa vina. Candva era firesc.Iarna m-a surprins cu altele.

iarna
 
 


Azi, ma-ntampina acelasi spectacol ca si ieri, mai putin dansul fulgilor de nea. Dupa prima parte a zilei, ce a trecut de mult si a fost foarte frumoasa (mutat zapada din punctul C in punctul D), urmeaza partea, in care timpanul meu o sa auda umai expresii asemanatoare acesteia "dar cine e?", "dar uite ce palarie are", "dar de ce o avea manusi mov, ca are fular verde?".Nu-i bai, mi-s pregatita.
Maine, printre altele, o sa fie ziua de bagaje, iar Luni, ziua plecarii. Nu-i bai, incerc sa fiu pregatita, cel putin va fi un spital, in care nu va duce lipsa, decat de noi.