Dar atat de dragi mie. Ma tot plang de ceva vreme, ca-mi lipseste un obiect. Anul trecut, pe vremea asta, daca memoria e buna, cineva-mi promise, ca-mi va oferi (daca mergea pana la capat, plateam, nu doream gratis nimic) materialul necesar, pentru a-mi fauri singura.
Dupa lungi asteptari, altcineva imi oferi obiectul mult dorit:
De multi ani n-am folosit o prastie, dar mi-e atat de buna zilele astea, cand imi vine sa urlu, de ma intreb, daca s-o apropia Luna Plina si zace-n mine vreun pui de lup. Uite-asa in loc sa urlu, mai sparg o sticla, mai tintesc ceva si sper ca nu-mi apar nici riduri.(nu ca m-ar interesa asta)
Mama, ca sa se distreze, zilele trecute-mi gasi un alt obiect uitat, printre cutii:
Ce poate fi mai frumos decat un crocodil ? Poate un dinozaur !
RăspundețiȘtergere@Invizibilul- :)),poate ca va urma.
RăspundețiȘtergereAhaaa, uite si pozele. Nu m-as fi gandit la prastie nici sa dai cu parul :))
RăspundețiȘtergere@Lillee- stiam :))Pana acum,mi-am descarcat toate frustrarile pe cutii si ticle,niciun geam nu a fost avariat.
RăspundețiȘtergere