Duminica egal poezie

Dupa sarbatorile de iarna

Valeriu Cercel

Nu stiu, zau, ce sa mai spun
De batrânul Mos Craciun !
An de an, câte un pic,
I-a ramas costumul mic,
Nici pe fata, nici pe dos
Nu-l încape de burtos,
Iar chimirul, ce mai jale !
De-abia tipa pe sub foale,
Însa buba-i pân’ la ghete,
Mama lor, azi, de sirete !
Râgâind a usturoi
Si a doage de butoi,
E un drum atât de lung,
Nu e chip sa mai ajung !

Fi’n’c-asa-i de sarbatori,
Cu antreuri, cârnaciori,
Maslinute gogonate,
Sunci, bânzeturi asortate,
Si sarmale,
Bestiale,
Si friptane,
Barosane,
Iar apoi, ce nebunie !
Cum sa uit eu de piftie !?
Fara mila, fara sila,
N-am iertat, nici de prasila,
Dupa toate, cum va spui,
Nici o aripa de pui,
De-am ajuns, asa-ntr-un hal,
Parc-as fi prenatal,
În oglinda de pe hol
Nu încap, la piele, gol ;

Însa, ca-n telenovele,
Toate-s bune chiar de-s rele !
Fi’n’ca, fratilor, v-o spun,
Am gasit un doctor bun,
C-am o pila-n minister,
Grea de tot, un var, sofer,
Si, sa nu-mi uit vorba, ca
D-aia nu-s în panica,
Fui la el, astazi, grabit,
Sa ma plâng de gabarit,
Care, doctor, deh ! stilat,
Fara “dar” m-a rezolvat,
Ca puteam sa umblu ani,
Sa ma coste-un car de bani ;

M-a luat, m-a consultat,
Cântarit si masurat,
Specialist, omu’ citit (!)
Un minut i-a trebuit,
Sa îmi spuna el, în fine,
Ca nimic nu-i rau cu mine :

Nu e vorba de etate,
Si nici de obezitate,
Ori, abuz de calorii,
Jaf prin oale, farfurii…
Cu un dest mi-a aratat,
(Stiintific demonstrat !)
Pe-un tabel de sus în jos,
Din computeru’ lui scos,
Ca, de fapt, în chintesenta,
Am doar o deficienta,
Ce nu e la rotunjime,
Ci-i mai mult de…înaltime (!?)
C-ar fi trebuit sa am,
Doar în slipu’ lui Adam,
Eu, la greutatea mea,
Înc-un metru si ceva !