Cum sa faci sa rada o militianca?

Ca orice roman constient al zilelor noastre, ce tocmai astepta sa-si transforme trupul, intr-un depozit de alimente, pentru o singura noapte, normal ca-n luna Decembrie a anului trecut am luat la vizionat documente, hartii si acte doveditoare de identitate. Cercetarile s-au sfarsit exact cum stiam, prin prima luna a anului curent (adica luna asta, daca inca nu v-ati revenit) una bucata document cu poza urma sa-si gaseasca sfarsitul

Si mai constienta, decat eram anul trecut, am devenit anul acesta, cand in primele zile m-am prezentat frumos, doar eu, ochelarii si pixul, prin sediul IJP-ului. Da, doar pixul, c-agenda mi-a fost un bilet de autobuz. Si nu mi s-a trezit constiinta dintr-o data asa, ci a fost totul cu premeditare, c-am gandit ca, daca tot e musai sa schimb actul, sa salvez si bani si timp, daca ma duc inainte de expirare. Apoi, salvatul ca salvatul, dar imi pusesem deja problema, c-or sa se sesizeze si-or sa-si dea seama ca acum  zece ani a fost o eroare, cand am trecut testul psihologic. 

Dupa cum spuneam, acte doveditoare la mine, bani de taxa pregatiti, un singur act, ce dovedea ca nu se jucase nimeni cu pixul si adaugase un nume-n plus celui ce-l detineam deja imi lipsea ca sa fie totul incheiat in ziua respectiva (si am vrut sa-l iau, dar m-am gandit ca oricum sigur n-o sa am timp in ziua respectiva), doar de poza mai aveam nevoie a doua zi si-atunci imi veni inspiratia.

Va mai amintiti de reclama aia de la Altex, cand se strambau toti? Normal ca va amintiti, unii inca mai platiti ratele din vremurile alea (reclama am gasit-o doar aici). Bun, ca-n reclama sigur nu te lasa sa faci, dar daca stai toata noaptea cu parul prins si infasurat in jurul unui bat, chiar in crestet, par dat cu kilograme de spuma si fixativ, litri intregi de coktail facut din zahar si apa si alti litri de bere, de-ti trebuie apoi o saptamana sa-si revina la starea de lins/culcat, te-or primi? Adica ceva asemanator:

Incercati si voi, ca eu am facut alta. Dupa ce m-am prezentat cat am putut eu de zambareata, dupa ce-am incurajat si-o doamna, veche cunostinta, intalnita pe holuri, cu aceiasi problema, a expirarii, dar care se framanta mai rau decat coca de cozonaci, cum o sa iasa-n poza, a sosit si randul meu.
Cine-a zis ca militienii sau militiencele n-au simtul umorului s-a-nselat amarnic, pentru ca-n timp ce doamna imi verifica actele si-mi zise sa ma pregatesc de poza, mi-am dat seama, pentru a mia oara, ca-n pozele astea orice ai face, tot asa arati, zisei ca macar sa fiu serioasa, sa ma accepte cum vreau.
Si m-accepta. Cum? Data viitoare, cand o sosi documentul, dar poate intre timp incearca cineva si cu frizura.