Total pe langa

Imi spune Darias, c-ar trebui sa-mi pun imaginatia la treaba.Greu, foarte greu acum, imaginatia mearefuza sa iasa la suprafata, tocmai d-aia nici n-o oblig.Ar trebui sa spun ce simt, la ce-mi zboara piticii cu primul avion, cand vad imaginea alturata. De fapt nu, ea ar dori ceva romantic, nu ceea ce simt eu acum. Uite aici intervine partea grava, pentru ca vezi tu, eu am ucis romantismul, ca sa citez persoane, ce ma considerau un trofeu (ca sa citez alte persoane), chiar inainte, de a ma cunoaste.
Recunosc, prima idee, ce mi-a venit, privind fotografia, a fost dorul si poate singura mea legatura cu oamenii dragi, acum. Apoi m-am gandit la povestea celor patru lumanari, chiar daca-n poza-s mult mai multe:

"Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:

Prima a spus:
-Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor…
Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.

Apoi a vorbit cea de a doua:
-Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard…
Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.

-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.

Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.
-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse…

Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:
-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte."


Atat.N-am starea romantica la mine si nici nu vreau sa ma gandesc mai mult de doua- trei minute. 
Poza mi-aminteste doar de joaca mea cu lumanarile si camera, de incercarea mea, recenta, de-a modela o lumanare