Eu am fost un copil iubit. Am fost legatura intre multe generatii, prea mica pentru unii, prea mare pentru altii si totusi apropiata de toti. Si cica am fost si dragalasa.Poate tocmai d-aia pe unde plecau oamenii im aduceau cadouri. Si nu cadouri materiale, ca nu inseamna nimic pentru mine, ci cadouri naturale. Lui tataie ii ceream nuiele (citisem eu o poveste), iar oamenilor mai tarziu frunze.
Acum sunt la fel, prea tanara pentru unii, aproape de o seama cu nepotii si totusi aceiasi zapacita din totdeauna. Frunze cer si acum, la fel si nuiele, nu le primesc mereu, dar nu ma supar, in schimb oamenii mi-aduc, ce le trece prin minte si ceea ce-i face pe ei sa se gandeasca la mine.
Ironic, anul asta, in primavara, o ruda mi-a adus tamaie din Iordania, acum, la finele anului, tamaia-mi foloseste in alte scopuri.
Daca viata e un rol si nu ne da posibilitatea la o dubla, de ce nu ma invata macar, cum sa alin o mama aflata la mii de kilometri, in timp ce eu vorbesc zilnic cu linistea din jurul fiului ei?
pentru că VIAȚA E DESEORI O ... *PLAJĂ*
RăspundețiȘtergere:)
PUP.
CU DRAG,
.
De multe ori cred cu tărie că îngerul tău păzitor pierde timpul la clubul de striptease sau zace beat în o crâşmă sătească.
RăspundețiȘtergere@iculici- uitasem :)
RăspundețiȘtergere@Fanu' lu' HCM- tarie doar 50, ca, daca-i dubla sa nu faci urat.Atat timp cat revine singur acsa si nu trebuie sa-l preiau din vreo crasma e bine.E foarte bine chiar.