Eu si Craciunul suntem pe stil vechi

Si nu fac referire la calendarul dinainte de 1924, cand BOR a adoptat noul calendar, ci la faptul ca la mine modernismul n-a ajuns.
Mie, de cand eram copil, niciodata nu mi-a adus Mosul bradul in Ajun, ci tata, ca sa-l pregatim, pana cand sosea Mosul (ce-i drept il tineam pana Aprilie in "camera de la drum"). D-apoi cum sa schimb eu asta, cand imi place atat de mult, asa ca eu impodobesc bradul inainte de Ajun.
Si de ce sa schimb ceva? Ca toate-mi plac, incepand cu trezitul la ora trei, din noapte, mersul la biserica la patru dimineata (si zau, ca nici aici nu-mi pot stapani bunatatea si daca am sa tac, sa tac, sa tac, cand te aud ca murmuri, zau, ca-n momentul, in care curiozitatea te loveste si-n legatura cu mine, n-am sa te dezamagesc si-am sa-ti spun cu cuvintele mele, ca doar n-am sa le iau pe ale popii, "sunt a lui..., dar taci o data din gura" si-am sa-mi ridic si palaria, cand iti spun, sa-mi vezi bunatatea direct in ochi), oboseala de dupa, tamaiatul, bautul de aiazma si mancat de anafura, tuica fiarta de dupa, vinul rosu din recolta proprie, carnea doar afumata si mancata asa cruda cu ceapa rosie, gustatul din fiecare (ca doar nu s-a dat liber la mancare azi si apoi se pune stop.Nu,azi doar gust, pana ma reobisnuiesc cu carnea), mers in vizita la rudele tacute (Da, nu mi se pare nimic anormal, ca doar de Paste, merg chiar in cursul noptii sa le duc si lor lumina) si pana la a incheia, prin a canta colindele. Mda, noi cantam colinde, nu avem nevoie de Hrusca, de voce, de playback, noi cantam de placere si doar de dragul oamenilor (si cum sa nu canti, cand oamenii te cer? Asta ar fi dezamagire). Une mai pui, c-atunci, cand mai e si zapada, pana si noptile se transforma in zile.
Spun unii, ca ar trebui sa trec si eu la modernism, sa ma adaptez crestinilor si-n zilele de Craciun sa introduc in mine, ca-ntr-un depozit de armament din Afganistan, sa privesc tamp la tv, iar si iar si iar aceleasi reluari si glume, sa fac schimb de cadouri si sa-mi ferec locuinta, ca nu cumva Doamne fereste si apara, sa ma trezesc cu vreun colindator (bunatate crestineasca). Nu pot nu vreau, sa ma schimb,  nu inteleg trocul de cadouri, precum nu inteleg trocul impartitului pomenii. Daca eu, i-am dat cuiva o pereche de papuci de casa, Joi, am facut-o pentru ca stiam, ca-i trebuie, nu era musai s-astept Craciunul pentru asta.Daca ii ofer ceva cuiva, ii ofer pentru ca simt, nu pentru a primi ceva la schimb, ca mai apoi sa comentez, sa analizez, cam cat ar fi costat, cam cat e diferenta intre ce i-am dat si ce mi-a dat.
Si-apoi ca si cu pomana. Daca ii duci persoanei  K, se simte obligata sa iti aduca si ea. Pai, asta mai e pomana? Nu, e troc de aceleasi feluri de mancare cu retete diferite. Eu nu duc mancare celor ce-mi aduc la schimb ci celor puturosi. Nu, una-i omul sarac, alta e cel puturos.