Probabil de prea mult dor, noaptea ce a trecut am visat zapada. Si nu oricum, ci zapada multa, multa si proaspata si mai apoi, la un oment dat, printr-o alta zapada pasea un ziarist si m-am trezit mai speriata, decat un porc, in ziua Ignatului. Ultima oara, cand tin minte, ce am visat si-am sa tin minte mereu, a fost pe 30, luna trecuta, ca apoi sa aflu in dimineata urmatoare, ca poate au si filmele astea de noapte o noima, altfel cum sa visez noaptea ca ma striga cineva si-a doua zi, sa aflu vestea?
Dar tot nu cred in vise, ci in puterea dragostei (si nu ma refer la dragostea aia, ca-s si altele mult mai puternice). Sunt oameni in viata, care nu-ti spun multe cuvinte, dar pentru care simtamintele sunt puternice, precum sunt oameni in viata, pe care-i intalnesti zilnic si-ti spun multe, dar inima ta nu-ti spune nimic.Na, ca iar am deviat si am promis, ca am sa imi revin.
Ce vroiam sa spun? Ca am visat zapada si spun unii ca o noua dragoste se infiripa. Apoi, daca omul nu vrea, se mai poate infiripa? Nu cred. Deci tot nu cred in vise, atat timp cat nu vreau, nu se poate.
Ştii că e de foarte bine când visezi zăpadă, nu? :)
RăspundețiȘtergere@Iulia- habar n-am :))
RăspundețiȘtergere