Cate i se dau, logic.
1 Decembrie, ora 8:30- stiti, sotul dvs a decedat.
2 Decembrie, ora 19: medicamentele lui J, ar trebui sa i le dam varului M, macar lui sa-i ajute la ceva.
3 Decembrie, ora 10: a murit varul M
3 Decembrie: ora 20:30- ne pare rau, maine nu mai putem sosi, a murit si verisoara A, sora lui M.
Cate poate duce un om?
Sunt egoista, stiu, nici nu-mi doresc sa fiu altfel, dar de vreo douazeci si ceva de ani, de cand am inteles ca nu, omul nu doarme si ajunge la ingeri, ci moare si nu se mai intoarce, mi-am dorit sa ne ia Dumnezeu pe toti o data. Sa nu mai ramana in urma oameni, care sufera, sa nu mai fie lacrimi si nicio durere.
Au trecut anii si aceiasi dorinta ma insoteste. Inima mea nu mai rezista, candva era mai dura, candva era mai tare si putea in acelasi timp sa-i imbarbateze pe altii si sa aibe grija si dea ea. Nu, nu ma inspaimanta moartea mea, ci a oamenilor dragi mie.
Putin imi pasa, daca asta vi se pare o postare emo. Repet sunt egoista.
Oh, un om duce multe. Foarte multe.
RăspundețiȘtergereNu cred ca esti egoista... sau...
Oricum, iti inteleg perfect starea de spirit. Spaima am avut-o in suflet (si inca mai e acolo, dar mai potolita) cand mi-am pierdut tatal.
Si... stiu ca nu ajuta la nimic, dar... imi pare rau...
RăspundețiȘtergere@Dara- mi-e teama pentru oamenii din jur,pentru durerea lor,pentru suferinta lor.
RăspundețiȘtergereBa ajuta :).Multumesc din suflet.