Sambata amintirilor

De la Mihaela plecare, cu stationare aici si plecare mai departe, catre cine doreste.
Azi, mai tarziu, despre trecut, vroiam sa pun niste poze cu statuturi si carti, dar pentru ca statuturile au fost tot la ea, am sa pun altele.
Legenda:
catelul era al tatei si a trecut prin multe,
ursul era al sora mii si-a fost si inca mai este calarit de generatii intregi
iar marinarii si vagabondul sunt ai mei.
Vagabondul, dupa cum vedeti a fost adaptat, tatuat, frezat si cercelat, tatuajele nu se mai vad, decat urma pe unde au fost, semn ca orice tatuaj rezista o viata.
Mai era o fetita, tot a Coarnei (si-n scris im vine greu sa scriu de sor'mea altfel deat Coarna), dar fiind a ei, bineinteles ca a sfarsit casapita de copilul ei.

ursul calarit de ...

si da, n-are nas, de vreo 30 de ani,sau poate si mai bine, ca eu asa l-am mostenit

si catelul tatei:

Da, recunosc, mai ma si 3 dintre papusi, pe cele mari, ca alea mici le-a donat mama, dar momentan le-am pus la pastrare si n-am timp s-ajung la locul potrivit :)