Recunosc, ideea cu pozele mi-a venit cautand cartea de mai jos, dar tot ce am, facand abstractie de cateva caiete , ce or sa apara si cateva reziste sau ce a mai ramas din ele, ce au fost deja si-or sa mai fei, le am fiindca mi-am dorit.
In pod am prea putine, o chitara plina de praf si cateva obiecte mutate acolo special, pentru a le putea pastra, pana cand camera lor va fi gata (deci pana la urma tot muzeu se pare ca va fi), restul le-am tinut puse "la pastrare" cu ajutorul tatei. Pentru ca, de cand am descoperit podul unei case, mi s-a spus clar "nu te urci acolo, fara sa fie cineva langa tine" si-am inteles, dar si cand ajungeam sus, cu greu ma scoteai dintre ite, seifuri, cutiute si stiu istoria fiecareia. Probabil ca, daca mintea mea de copil ar fi gandit atunci mai multe, mai aveam cateva. Poate ca, daca unii ma ascultau, iar as fi avut si mai multe, dar sunt multumita cu ceea ce am si-orice mi-ar da cineva, n-as renunta la ele:
In nebunia mea, de copil razboinic, intr-un moment de luciditate, in '89, m-am oprit din a da foc cartii asteia, realizand ca-i de la tataie:
astea doua le-am mostenit de la verii mai mari. Din cate stiu, aveam si eu una, gasita anul trecut, de negasit acum (pentru moment, sper), cu pionieri.
de la tataie mostenire:
Recunosc, din nou si pentru a nu stiu cata oara ca, daca nu i-ar fi dat jos comunistii de acum, pe cei ante '89, tata ar fi patimit multe, pentru ca doar atat a mai salvat (si nu stiu, unde a fost, ca altfel) din mainile mele si ale lui MIRC. Doar auzind la radio,ce se-ntampla, am luat cartile, toate carnetele de utc-isti, comunisti si ce mai erau, l-am machiat pe tovarasu, l-am pus pe sarma si l-am facut tinta pentru sagetile arcurilor. Carnetelor in acelasi timp, le dadeam foc.
Ziare, planul la hectar
si ceva, de veghe cu liana, in lanul de stufaris
credeam ca numnai eu am fost criminal ca in vara urmatoare dupa revolutie desi aveam 6 ani l-am desenat pe iliescu si pe ceausescu pe cate un pom si trageam cu arcul in el
RăspundețiȘtergere