Cand oi muri

Pentru ca o sa vina si secunda aia din noapte sau zi, in afara faptului ca e musai, ca aia din jur sa asculte pe fundal la priveghi versurile astea "Te uita toti in trei zile Daca dai in primire", vreau s ama ingropati si pe gard.
 Ce poate sa mi se intample rau? M-or manca ciorile, o nimica toata, tinand cont, c-acum ma mananca oamenii, cred c-atunci, cand n-o sa mai simt nimic, va fi un fleac.
  Dar de ce sa cheltuie niste bani aiurea, cand isi pot lua bomboane? 



  Nici nu ma intereseaza viata lor si-s altii, care sa-i judece, dar mi se pare strigator la ce vreti voi, ca de la 25 sa sara dintr-o data la 35, ca de la 35 la altceva sa sara direct la 70, ca de la "dai cat vrei" sa sara la 50 doar pentru un hram, ca de la un alt "dai cat vrei", sa-ti arunce pe jos, cei 10 lei, pe care-i dai pentru un botez al casei. Si-o suta de lei, pentru renovare? O suta de familie?! Pai, sunt curti cu 3 familii.
  Mi-e atat de dor de alte vremuri si ma scarbesc unele.
  Sa nu mai zic, ca Ambramburici, pe la 10 ani si-a dorit asta. Acum vinde icoane, ca n-a avut 10.000 euro, cat i s-au cerut (de fapt ii are; ii au parintii si unchii si i-ar fi dat, dar nu asa a vrut) ca sa fie ceea ce si-a dorit si  pentru ce s-a pregatit pana acum.
 Am ajuns sa cred ca ala, de sta prin cazinouri, dar imi zice "ce faci gagico?" si care nu-mi impune sa-i zic saru'mana, daca nu simt, e mai paispe din carti, decat ei. Macar el recunoaste: cand sunt la... sunt la, in rest, cand sunt la cazino, sunt acolo, cand sunt pe faisbuc sunt acolo, cand ma imprumut la camatari (ca-s bou si ajung si la tv) sunt acolo, cand am pierdut casa parintilor, tot din cauza jocurilor, am pierdut-o, dar spre deosebire de ailalti doi, recunosc ceea ce sunt.
  De cate ori ajung acolo, mi-amintesc de vorbele lui TG, intr-un spectacol- citat cu aproximatie- "si cand vezi ca publicul devine nerabdator si bate din picioare si unii isi privesc ceasurile si gandesc "oare cat mai are asta?O mai fi mult, ca mai am treaba si acasa..."-.Numai ca TG facea referire la cum sa mentii viu un spectacol, pe cand, pe ei, cand ii vad cum bat din picioare a nerabdare si privesc spre ceruri (ca mine, cand ma simt pierduta la discutiile femeiesti), ma duc cu gandul ca ei sunt aia ce gandesc "cate strofe oi mai avea, ca oricum sunt prea putini aici si nu am scos mai nimic azi".
  Mi-e dor de unele vremuri, zau.
 
Florin Chilian - Ca-n viata



Pentru o singura persoana: Daca inca mai citesti si te-a deranjat, crede-ma, inca mai cred si doar doi m-au scos din ale mele. Stiu si ce spuneai candva si mai stiu si inca ceva.