Am o problema

Florin Chilian - Un arici pe-un camp de maci
 
 

De fapt am mult mai multe, dar acum problema mea e poezia asta.
Intrebai trei invatatoare pensionare si doua tinere, in exercitiul functiunii, daca-mi pot gasi cumva cartea, prin biblioteca lor. Dintre primele trei, una-mi zise ca nici macar nu mai are habar ce-i prin biblioteca ei, ca n-are cine-i face curat, a doua ca nu crede sa detina ceva de Codreanu si-a treia, ca majoritatea cartilor ei au plecat la Bucuresti, la nepoata. Ambele tinere se uitara la mine, de parca Mircea Badea facea spagatul nud, in fata lor.
Mai intrebai eu cateva persoane, ce-mi promisera ca vor cauta si-ntre timp mi se aprinsera neoanele din capsor si se trezira toti piticii strigand in cor "bi-bli-o-te-ca". Daca zic piticii, atunci sa purced, ca doar o alta incercare nu strica, mai ales ca se si-nsenina.
Si-acum sa va explic cum sta treaba cu biblioteca. Prin primavara auzii ca, o data cu restructurarile unor comunitari, s-a restructurat si postul de bibliotecara si la prima intalnire, pe teren neutru, cu mai marele, i-am aruncat niste cuvinte, pe care oricum nu cred ca le-a luat in considerare, dar dupa ceva vreme, cand ajunsei prin locatia respectiva, ma frecai la ochi, intrebai oamenii din jur, crezui ca nu vad bine, dar de unde, toti imi confirmau ca biblioteca si-a deschis usile si-am pasit cu incredere (Incredere e mereu in dreapta mea). Tot cu incredere m-am pregatit sa-mi aleg cate ceva, dar elanul mi-a fost taiat brusc, de vorbele bibliotecarei (cred ca-si ascute dintii, acolo unde o facea si lupul, altfel nu-mi explic), ce-mi zise "nu se poate azi, ca acum inchid, ca ma pregatesc sa plec la ...", dar avu timp sa-mi explice felul in care si-a reluat postul. Sa nu plec dezamagita, intrebai de program. Ce-am retinut? Ca-n fiecare zi, dupa ora 11 pana la ora 15, pot vizita rafturile. D-atunci n-a trecut saptamana sa nu trec p-acolo si ma tot intrebam, daca n-am avut cumva vreo vedenie. Cum ma amageam singura, ca am vedenii, cum ma intalneam cu bibliotecara, prin te miri ce locuri si-mi repeta cuvintele "dupa ora 11", de-am ajuns la concluzia ca nimeream eu mereu ziua, in care probabil ea avea treaba.
Uite-asa m-am amagit luni de zile, pana cand, azi, dupa cele cateva sute de km dus intors, facute de-a lungul anului, de la mine pan' la ea, m-am lamurit. De fapt nu, m-au lamurit altele, ca am intrebat alaturi, unde-mi zisera "pai, nu mai funcitoneaza, s-a-nchis din primavara, dar nu vrea sa recunoasca, dar nu stii de la noi" si eram intre ras plana, gandindu-ma deja la Dragan si replica lui "incearca mata la cafenea, dar sa nu spui ca stii de la mine".
Na, acum ca m-am lamurit cu una (bibliotecara rusinoasa si micninoasa), daca nu mai gasesc pe nimeni, care sa protesteze cu mine, ca s-a-nchis biblioteca, o pot face de una singura?! Sa fiu un sandwich nud protestator?!
Si ei, de ce n-or scoate anuntul cu Biblioteca?