Nu stiu altii cum sunt, dar eu mereu m-am inteles excelent cu oamenii batrani, pe care i-am intalnit de-a lungul si de-a latul anilor. Cel putin cu 90 % dintre ei. Asta, desi de cand ma stiu am spus ca nu vreau s-ajung batrana, nu vreau sa fiu o povara pentru altii. Nu, nu-i consider pe oamenii batrani o povara, din contra, dar nu stiu si nici nu cred ca si altii au aceasta parere si nu vreau sa-i incurc. Poate e doar parerea mea, dar mereu i-am vazut ca pe niste copii mici (exista si copii mai mari).Primii batrani, pe care i-am cunoscut, sau mai bine zis, m-au cunoscut ei pe mine au fost bunicii, poate d-aia m-am inteles si ma inteleg si-acum bine, cu oamenii batrani (mosi, babe, cum vreti voi sa le spuneti).Pe unul nici macar nu-l tin minte, dar mereu am simtit ca m-a iubit, atat cat m-a cunoscut. Imi povesteau unii acum cativa ani, ca imi lua apararea mereu, cand alergam de la un capat al patului la celalalt si mamaie imi zicea Michiduta (asa-mi zicea mai mereu si mult ma suparam, asociam numele cu altceva, dar nici eu nu eram linistita, de cate ori ma duceau la ea toate sondele erau ale mele, toate livezile, dealurile, garla si calea ferata, nimic nu ratam). Pe ceilalti doi, i-am avut mereu langa mine si cred ca-i oboseam foarte mult. Pe tataie il obligam in fiecare seara, sa-mi povesteasca din razboi, ca vroia, ca nu, saracul avea program, si cand termina el, incepea mamaie, sa-mi spuna cum si ce faceau nemtii in sat.
Veri mari, foarte mari, se casatoreau, cand eu inca ma-ntrebam de ce Soarele e asa de rau cu mine si plecau ai mei la nunti, tocmai la Dorohoi sau Radauti, la Timisoara sau Galati. Eu ce faceam? Faceam pe bolnava sa raman acasa cu batranii.
Stiu ca trebuie sa ai rabdare, sa fii pregatit sa raspunzi la intrebari, sa explici de mii si mii de ori, sa auzi poate de sute de ori,aceeasi povestire, sa vorbesti mai tare, sa vorbesti mai incet, pentru ca-i momentul, in care aude mai bine si crede ca tipi, sa ... multe, dar tot sustin ca merita sa intelegi un om batran.
Cine n-are batrani sa-si cumpere? Nu, nu o sa poata, un batran nu se cumpara, dar macar sa-l imprumute.
Ea imi zicea Michiduta, el ma apara:
Pentru ei "omiteam" sa anunt programul taberelor:
iar pe ea, n-am mai vazut-o de 17 ani. E neschimbata, e la fel cum o stiam eu, e minunata, e mamaie Rada, nu-i a mea, dar mereu va fi asa. De o saptamana, de cand am vorbit cu ea am o stare mai mult decat excelenta
SĂ TRĂIASCĂ MAMAIA RADA!!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergerePUP.
CU DRAG,
.
Frumos...
RăspundețiȘtergere