O nunta, o intrebare

Stiti ca-mi plac nuntile, chiar daca am facut candva o analiza gramaticala. Le ador, sunt o sursa de ras si buna dispozitite, de cand m-am nascut. M-a dus mama la nunta, dinainte sa apar pe planeta si-apoi, c-a vrut, ca nu, tot eram nelipsita. Pai, puteam eu rata sa fiu trasa de obrajori si carlionti de matusi si stramatusi si s-aud aceeasi replica "tiii, ce copil scump (cred ca valoram ceva, un pol, doi), blonda si cu ochii albastrii...dar cu cine seamana? (cu Superman, ca Batman a aparut mai tarziu). 

Am fost de curand la o cumetrie, rude, matusi, stramatusi, rude necunoscute. Am ras, ca doar nu era sa plang, nici macar soacra mica n-a plans, dar m-apucara intrebarile. Multe, prea multe zisera amicii, dar nu ma pot abtine, daca nu-nteleg, vreau sa inteleg (logic): de ce in momentul, in care mireasa e rapita, nimeni nu mai mananca? Ce e asta? Un protest in masa, fortat? Noi vrem sa mancam. Cu ce suntem vinovati ca sta ea plecata doua ore si se distreaza? Noi vrem sa ni se serveasca restul de mancare, suntem satui de adunat toate servetelele de pe mese, de rontait biscuiti si savurat petele de pe fetele de masa? 

P-aceasta cale anunt ca fac parte din grupul oamenilor, ce merg la nunti, dar vor sa manance, cat timp dureaza tratativele, de intoarcere.