In alte vremuri. Ca-n multe alte locuri din tara, au fost 17.000 de oameni, ce intrau pe aici:
Numai ca, acum langa poarta principala, in locul bicicletelor se afla asta:
Iar in locurile de unde candva se auzeau rasete, glume, zgomote, gasesti doar asta:
Atentie la tren, nu mai trece pe aici.
si nici aici nu mai gasesti pe nimeni
incearca la garaj totusi, se pare ca din cateva sute, au mai ramas doua- trei, poate chiar zece.
Atat, restul pozelor sunt asemanatoare, iar la poarta, pe care candva ieseau proiectilele, pompele hidraulice si multe altele, n-am avut curaj s-ajung, intram in depresie si asta nu e bine.
A fost odata si cat sunt eu de optimista stiu ca n-o sa mai fie :
Numarul 1.
în drumul meu spre Iaşi văd muuulte, foarte multe, foste fabrici, foste... foste ceva. şi de fiecare dată când trec pe lângă ele îmi doresc să pot să opresc, să pot intra şi ... bineînţeles ... să pot fotografia. îmi doresc să fiu la un moment dat în maşina unui prieten care să aibă timp să stea cu mine până îmi fac eu "mendrele" printre ruine. să-mi fac "mendrele" în sensul că fotografiez tot ce se poate ...
RăspundețiȘtergereun timp treceam pe lângă un "schelet" al unui astfel de ... "brontozaur" ... acum nici "scheletul" măcar nu mai e. ... :(
în Iaşi am pozat o "chestie" asemănătoare... va fi pe blog în curând ... :)
ştiu că odată am promis ... mariana, verde, copaci, ... când am fost în parc nu a mai ieşit mariana... :( dar eu continui să o aştept. pentru tine. :)
PUP.
CU DRAG,
.
@iculici- nu-i bai, daca Mariana nu vrea,poate apare ea.Si eu am promis si nu iese ce am promis.AM o viata atat de agitata si un pachet,pe care l-am tot plimbat din cauza de posta:(.N-am nicio scuza si cred ca am sa-l trimit asa,neterminat. Si eu vreau sa cotrobai prin locuri d-astea.La UMP stiam de mult ce este,ce a ramas,numai ca intr-o zi am trecut pe-acolo,pe langa ramasita aia,pe care scrie "Nr1..."si-am zis c-am sa ma intorc. Ieri,m-am dus pe jos,special.N-am avut curaj sa merg pana la sectia "expeditie",mi-ar fi dat lacrimile sa vad in paragina macaralele,pe care ma jucam candva si s-astept degeaba locomotiva,ce statea mereu acolo.
RăspundețiȘtergereDa, e chiar trist.. bunicii si chiar parintii mei au lucrat o perioada acolo. Imi amintesc cat de aglomerate erau strazile in zilele de salariu si acum..pare un oras aproape pustiu..
RăspundețiȘtergereieri am aflat ce era cu "scheletul" ăla ... acolo a fost o fabrică de zahar. în paşcani.
RăspundețiȘtergeream tot întrebat ce a fost acolo ... până ieri nimeni nu a ştiut. ieri am aflat răspunsul mult aşteptat. :)
PUP.
CU DRAG,
.