Cat?

Locuiesc la capatul lumii. Da' de unde, am vrea noi. Locuiam intr-un sat ca oricare altul, de ceva vreme satul s-a transformat intr-un sat ca oricare altul, plus multe in plus.Multe astea atrag ca un magnet. Era o vreme, in care se facea de caraula . Atat aveam in sat, politia si echipele de caraula. Acum, avem cateva firme de paza, politia, comunitarii, asta ar insemna ca noaptea ar trebui sa dormim linistiti, sa nu tresarim la fiecare zgomot. Corect, numai ca, ele patruleaza cu masini, ei in timpul asta fac ce vor, pe unde vor. Penultimul traseu a fost asa: ia sa ne facem noi de cap prin garajul asta, doua biciclete, o drujba, mai e ceva? Hai sa cotrobaim si in magazie. Gol, nimic atragator, hai sa plecam putin mai jos. Ce avem noi aici? Un cazan de tuica. Bunnn, merge. Altceva? Nimic, trecem la vecinul. Ceva? Nimic? Aici? Tot nimic. Hai mai bine sa luam prajiturile astea, cozonacul, ouale rosii si sticla asta de suc. Mancare avem, ceva material am strans, ce sa facem? Hai sa facem un picnic la lumina Lunii, ca oricum nu ne prinde nimeni de atatia ani.
Un alt traseu, cu putin timp inainte: prima casa. Cauta, cotrobaie, darama. Da' chiar nimic lasat la vedere? Uite niste carne la cazan. Merge si asta, decat nimic. Si-acum, incotro ne indreptam? Pai, o luam usurel pe langa vile si iesim in cealalta parte a satului, dar e cam grea carnea asta, hai s-o lasam aici in curtea astalalta si sa luam doar cazanul. Aici e ceva interesant? Hmmm, nimic, o bicicleta stricata, ia sa mai cotrobaim, ca oricum nimeni n-are curaj sa ne deranjeze. Ia te uita, un aparat de sudura. Perfect. Hai la urmatoare. Cazan de carne, gol, avem, aparat de sudura da,ce ne mai trebuie? Sa vedem ce mai gasim. Uite aici o bicicleta. Merge si asta, dar hai sa demontam si aparatul, ca nu ne trebuie intact.
Si uite asa ne facem noi de cap prin satul asta. Cand la vile, unde se lasa si cu victime, cand la casele mai mici, oricum n-are nimeni curaj sa iasa, chiar daca suntem auziti.
Eu acum, ce sa fac? Sa stau de paza? Nu pot mereu. Sa imi pierd noaptea, ca saptamana trecuta, dupa ce am auzit zgomote in miezul noptii si-am apelat la MIRC. Nici asta nu pot mereu. Sa iau tot felul de masuri preventive? Nu merge, tot eu sunt de vina, in cazul in care ei patesc ceva. Nu, trebuie sa astept sa dea ei primii, sa-mi scoat ochii, sa-mi rupa o mana, sa faca tot ce vor ei si-abia poi, daca mai pot, sa reactionez. Si nici atunci nu sunt sigura, ca a fost autoaparare sau am facut-o cu premediatre.
Cum nu pot face nimic, cum ei nu spun nu nici mancarii sau bauturii gasite, cum painea de saptamana trecuta s-a intarit prea repede, am adoptat o alta metoda. Intrebare: cat imi iau, daca ei se deranjeaza la stomac, in urma cocktailului meu cu bere si  laxative? Pentru ca sunt constienta ca tot eu am sa fiu vinovata si ei saracutii, au sa ramana cu traume.