Iar dau din casă

Ce zice Lillee? Care la rândul ei a fost somată de către dosarelepix ( probabil în curând va urma continuarea-dosarelestilouchinezesc) să vă relatez o zi din viaţa mea de blogger. Am o viaţă de blogger? Pfff, Doamne câte vieţi am? Am nouă, sunt pisica neagră.

Să ne lămurim, o zi din viaţa mea şi câteva ore de aberat pe tarlaua mea, cazată la blogspot şi pe alte bloguri sunt două trebi total diferite.

Cu aliniat de la capăt: o zi nelucrătoare din viaţa mea: mă trezesc la vreo 7 ore dupa ce mă scol (sunt fată nu interpretaţi), îmi rotesc ochii de vreo câteva ori (am învăţat de la Puiu Călinescu, după ce a luat prafuri pentru mama mare) şi-ncep să recunosc tot. Iupigrec( a se citi iupy), sunt tot în casa mea, nu m-au răpit alienii, nu m-a furat niciun şeic, aimălaiv. Îmi iau la revedere de la veioză (trebuie să vă spun şi despre asta altădată), iau toporul, o mână de cuie, nişte clei şi-mi fac patul (aşa m-a învăţat tata acum câteva secole). Fac doi paşi în faţă, logic, unul dreapta, deschid uşa, trei la dreapta, frână, unul dreapta ... Alooo, sunt în baie, doar nu vreţi să vă spun ce fac şi aici... Mai privesc o dată în oglindă, eu sunt şi plec în ce ritm vreau eu spre bucătărie, pe hol s-ar putea sa mai întâlnesc populaţie, salut populaţia şi trec la fapte măreţe. Unde-i ibricul (nu-mi place cafeaua la filtru- oare unde am dus filtrul, ca să nu-l mai văd, că tot veni vorba de el?). Ibric găsit, aragaz la locul lui, să înceapă fuziunea lor, prin intermediul flăcării roşiatice- albăstruie (alţii-s cu movulică). Forţa flăcării roşiatice albăstruie fie cu ei, eu între timp mi-arunc nişte priviri pe fereastră, de control aşa, toate-s la locul lor, m-au ocolit hoţii şi noaptea trecută, Salut Calu, Salut Dovlecel. Cotrobăi prin frigider, bag ceva în gură (ceva de mâncare), aoleuuuu apa. Cum care apă? Apa de cafea, care între timp a scăzut, precum cotele apelor Dunării, dar tot e suficientă, o torn peste nişte praf negru şi deja am scris vreo 500 grame de cuvinte şi-abia au trecut 15-20 de minute. Beau cafeaua, sau mă bea ea pe mine, fumez o ţigară (şi mă gândesc ce minunat era când nu fumam) şi pornesc râşniţa (pâc-ul). Am zis pe undeva că deschid radio-ul? Ei bine, dacă n-am zis, să ştiţi că ăsta e primul lucru, iau cheia franceză şi trusa de scule şi operez radio-ul. Să revenim, opresc radio-ul şi mut pe online (fac economie, de ce să funcţioneze două, las' să funcţioneze vreo cinci, că mai au şi alţii, prin alte camere, alte aparate). Aşa, râşniţă pornită, mess-ul meu activat să intre automat (mi-e teamă cu iarna asta, că n-o s-o ia la prima cheie şi tocmai de aici şi faptul că uit de el şi plec cu orele şi când revin îmi pot deschide o firmă de ferestre... de mess), salut doi oameni, dacă n-o fac ei primii. Deschid mail-ul şi aici începe prima parte de aberaţii. Logic mă uit în spam, de la o vreme toate comentariile sunt în spam, sa văd cine şi ce mi-a urat,râd şi plec în vizită pe alte tarlale (că vor, că nu vor eu mă duc şi normal că naţionalitatea mea fiind româna şi fiind şi femeie, ce ştiu să fac? Să comentez). Câteodaţă postez şi eu, câteodată nu, depinde de timp. Totul durează maxim o oră.

Mă-ntorc la cealaltă viaţă a mea (văd eu ce fac cu celelalte şapte) şi-aici depinde, nicio zi nu se aseamănă cu alta. Ori îmi fac de lucru prin junglă, ori plec prin jungla de zi cu zi în preafrumosul gri muinicipiu, ori mă împart între diverşi/diverse şi eu. Mai mănânc de vreo 7 ori, mai fumez nişte ţigări, ooo ia te uită e deja seară. Stau vreo câteva ore pe la pc, două- trei, depinde (cu pauze între ele) şi revin iar la viaţa cealaltă. Vizitez baia şi cu tot elanul mă azvârl în pat (de câteva ori îl şi nimeresc). Veioza e, cartea (de colorat) e, eu sunt...lipseşte ceva? Nu, hai gata, la somn, ca mâine e o altă zi.