Excesul de sare dăunează bărbatului

Sau poate nu.

Iubesc expresiile şi superstiţiile, da' asta v-aţi dat seama de mult. Doar că mă minunez pe minut, ce trece, de ceea ce aflu. Ne strânserăm noi azi să mâncăm, noi, adică eu şi nişte doamne, colege de-ale mele (momentan înjurătorul e-n ţările calde, iar patinatorul în alea reci, aşa că trebuie să interacţionez cu doamnele). Ce nu-mi lipseşte mie de la nicio masă? Mda, picioarele, dar nu despre asta e vorba. Pentru mine mâncarea fără sare e otravă curată ( când ţineam regim şi n-apăruseră pe piaţă tot felul de săruri prin farmaciile patriei, îmi venea să usuc marea cu uscătorul de păr), şi-mi iau nişte firicele de sare (dacă-i fină, precum nisipul merge să spun firicele?Poate merge, dacă tot am zis de mare mai devreme) şi-aud "aoleuu mănânci cu sare?". M-am şi speriat, am cerut nişte păr să mă afum, să-mi treacă sperietura şi-ntre timp i-am zis "nu, mănânc cu gura şi mâncarea o duc până la destinaţie cu furculiţa, de ce?". Râs, râs, dar nu s-a lăsat, după râs au continuat "ţi se face de goniţă". Gata, m-au prins, fi-mi-ar româna de ce-o vrea ea, Dex-ul nu-l am după mine (era bun, măcar contra vântului), semnal la telefon nu există să pot suna şi eu nişte oameni inteligenţi, să mă lumineze cu ce-or vrea ei, ce pot face? Întreb ca tâmpa "da' ce-i aia?". Mai bine făceam pe deşteapta şi nu întrebam, că era să mor şi cu mâncarea rămasă în gât, când am aflat răspunsul "păi ţi se face de taur". Şi uite cum dintr-o dată bucăţica de carne a refuzat să se mai mişte, de parcă în gâtul meu ar fi întâlnit un ditamai stopul. După o serie de palme, pe care mi le-am administrat singură, am îndrăznit să întreb "da', ce-s eu, vacă?". Nici nu m-a interesat răspunsul, dar am ajuns la o concluzie: sarea e bună pentru bărbaţi, dar să o mănânce femeile.