Tara de pripas
de Alexandru Vlahuta
Un vechi tolbaş de vorbe late,
Om norocos din cale-afară,
S-a pomenit pe neaşteptate
Stăpân peste întreaga ţară.
Din ea-şi făcu o prăvălie,
Şi ca un negustor de treabă,
Pentru ca-n lume să se ştie,
Prinse-a striga de la tarabă
Poftiţi aici! Oricine are
Obrazul fără de ruşine
Ş-o conştiinţă de vânzare…
Poftiţi să faceţi târg cu mine!
Prostie, lene, linguşire,
Eu cumpăr tot. Veniţi aici!
Şi cei mai nărăviţi din fire
Mi-or fi tovarăşi şi amici.
Eu dau tot felul de noroace,
Căci sunt atoateţiitorul,
Măriri, averi… Să vie-ncoace
Toţi trântorii ce le duc dorul!…
Aşa, sunt zece ani de când
Pe norocosul negustor
Îl auzim mereu strigând,
Şi muşteriii vin de zor.
În zece ani ce de-a lingăi
Nu se văzură-n slujbe mari,
Câţi oameni fără căpătâi
N-ajunseră milionari!
Veniţi şi voi, străini calici,
Şi strângeţi tot ce-a mai rămas!…
. . . . . . . . . . . . . . .
Ce să mai faci? Ce să mai zici?
Sărmană ţară de pripas!
Stii ce ar fi tare? Sa ne pui sa invatam poeziile de duminica si apoi sa ne asculti :D
RăspundețiȘtergere@Lillee- :)) nu m-am gandit la asta niciodata.Rad p-aci singura si mi-nchipui cu ar fi.Primisem candva un test amuzant "cat de bine ma cunosti?" si radeam cu amicii,am pus si pe blog parca,fiind fiecare in casa lui la un moment dat,le-am zis"nu suflati intre voi"
RăspundețiȘtergere:)) SĂ NE DAI AUTODICTARE :))
RăspundețiȘtergere