Vreau să mă îngraş

Nu mai întreb cum e să tragi mâţa de coadă, am trăit asta acum câteva zile, la propriu. Stăteam eu  la serviciu, munceam cu mult drag, când urechile mi-au auzit următoarele:
colegii (cu tonul şi privirea aceea de linguşealo- tânguială-cerşeală): avem două veşti, cea bună-am hrănit câinii, stai liniştită, cea rea- i s-a stricat maşina şefului 
je: aşa, şiii?
colegii: păi doar tu poţi remedia avaria
je: ceee? îmi doream eu să devin mecanic auto, acum vreo 20 de ani, dar de Dacie, în niciun caz de Nissan.
Şi-ncep ei şi-mi explică, pisica s-a băgat de frig la motor, şeful a vrut să plece, pisica (deja moartă, prin asfixiere) s-a prins de curea şi bla, bla, pisica trebuie scoasă de acolo, nu-i sânge, nu nimic, doar că eşti singura ce are loc. 
Şi-uite aşa în toată lungimea mea, dirijată fiind de alţii, că eu nu mă puteam mişca, ajung să mă târăsc pe sub ditamai Nissan Pathfinder-ul. Zăresc mâţa, o cert că şi-a dorit ca ultima ei viaţă să se încheie într-un motor de maşină, dar degeaba încerc să-mi fac idee, pe unde aş putea-o recupera, că nu se poate. Mai scot colegii nişte şuruburi, mai jelesc eu mâţa şi uite aşa apare şi şeful. Gata, gândesc, sunt salvată, o să deschidă capota şi-am scăpat. Mda, teoretic mergea, practic, trebuia să ajung şi acolo (nu înţeleg de ce ditamai bolidul e aşa de joasă pe dedesubt şi aşa de înaltă pe deasupra). Deja încep să-mi doresc să fiu mai grasă (când nu mi-am dorit asta?), mânuţa mea delicată, învelită în mănuşi acum, goală în rest, era expusă celor minus şase grade şi solicit un scaun, pentru a finaliza operaţiunea. Ei bine şi-acum mulţumesc că ai mei, ceilalţi colegi şi colege, nu s-au gândit să facă poze sau să filmeze, altfel nu se ştie unde ajungem, pentru că iubitul, dragul si minunatul meu coleg (trebuie să-l "răşplătesc" eu într-un fel) s-a gândit că-i prea departe scaunul şi uite aşa m-am trezit pe nerăsuflate cu picioarele-n sus, mâna stângă pe un capac (naiba ştie ce era ăla, întortocheat motor au maşinile în ziua de azi) şi dreapta încercând să prindă bietul animal. Norocul meu, cu şapca, fularul şi echipamentul de "camuflaj", c-am crezut că se crapă pământul cu mine, când am auzit prea cunoscuta voce "de ce-l băgaţi acolo?". Am vrut să-i spun "sunt fată, ştii ? da'-s camuflată sub echipamentul ăsta", dar imediat mi-ar fi recunoscut voce şi n-aş mai fi scăpat de poze. Mi-am zis rugăciunile în gând, am revenit cu picioarele pe pământ şi tot pe dedesubt am rezolvat problema.
Precum am zis cândva că n-am să mai zic mă doare-n cot, precum am zis mereu că mie nu mi se pot întâmpla anumite lucruri, dar mi s-au întâmplat anul trecut, aşa şi-acum, promit că n-am să mai zic "trage mâţa de coadă".
Un alt motiv să vreau să mă îngraş.