1.Stăteam noi la 2 ceşti de cafea (fiecare cu ceaşca ei), când dintr-o dată urechea dreaptă îmi e atacată de două degete de ale ei şi tot ea, urechea, împreună cu soră sa aud "mai fă şi tu sex". Măi oameni buni, răi, cum oţi fi voi, ce-mi zic eu: urechea mea nu poate vorbi, ia să o ajute putin gura şi-i zic "promit că fac diseară". Atât mi-a trebuit, că o aud "ceee? E diseară, pleci undeva?". Cum deduc că nu s-a prins (şi aveam nişte codiţe împletite, putea să se ţină bine de ele), îi dau si explicaţia cuvenită "vorbeam în numele urechii şi promit eu că diseară o şterg cu beţişoare, după ce o spăl, poate asta o satisface". După criza de râs, împroşcatul meu, de către ea, cu lichid negru, sincer îmi erau de ajuns pistruii, dar asta e, aud "păi nu, că nu urechea trebuie, doar că e moale şi asta înseamnă ca nu ai mai făcut sex de mult". Ia insistă puţin, ca poate îmi spui si data, ora, locul, secunda, când s-a întâmplat ultima oară, că habar n-aveam că ăsta-i rolul urehilor.
2. După ce-mi revin din şocul de mai sus şi-i soptesc urechii că o să avem noi două o discuţie acasă, o ameninţ si pe sor'sa să nu cumva să facă la fel, aud "ia arata-mi degetul". Acum, eu am zis, nu-i frumos, dar dacă mi-a cerut-o, poate şi-a dat seama, că merită pentru aberaţiile ce mi le-a spus şi i l-am arătat. N-a fost bine, nu acela era degetul, ci altul, inelarul "hopa, zic, acum imi spune şi când mă mărit". Da' de unde? Că a dorit să-i arăt şi arătătorul, "gata, acum m-a prins, o să descopere că ăsta e cel ce, din când în când, face sex cu urechea mea, când o mănâncă pe nemernică. Nici acum n-am ghicit, Omida poate să stea liniştită, nu-i pot lua locul. Care era treaba? Dacă unul dintre degetele astea e mai lung, decât celălalt (nu mai ştiu care) cică am latura masculină mai dezvoltată. Şi câte emoţii aveam şi câte speranţe îmi făcusem, dar mi le-a spulberat într-o clipită. Acum nici nu ştiu ce sa fac, cred că mă pregătesc să devin fetiţu junglei.
Ultima, pe care am aflat-o ieri si pentru care îmi ofer serviciile. Cred că mulţi v-aţi dorit ca măcar o dată să puteţi fi în două locuri deodată. Ei bine, eu am puteri de ubicuitate. Am încercat să mă ascund, dar dacă tot m-a prins, acum nu mai pot face nimic. Mi s-a întâmplat să mi se mai spună "te-am salutat, nu mi-ai răspuns", sau "am oprit cu masina lângă tine, nici nu m-ai bagat în seamă", am descoperit apoi, aveam o sosie mutată pentru o perioadă în aceeasi localitate cu mine, dar asta deja mi-a stârnit hohte de râs. M-a vizitat ieri la serviciu a mea colegă-amică şi a venit râzând cu lacrimi. Ea chiar râde cu lacrimi, până nu mai vede. Zic, dacă râde, ori mi-a crescut vreun ochi în frunte, ori am antene, ori cine ştie cum m-am transformat, de râde asta mică. Nimic din toate astea. Aşezaţi-vă confortabil şi dacă nu sunteţi plictisiţi să vă spun, cum şi ce.
Sămbătă, când eu eram acasă şi ea lucra, o altă colega i-a zis "fatăăăă, l-am văzut şi pe soţul tău cu fj13, când veneam, erau prin Ploieşti", eu şi sotul ei fiind foşti colegi de şcoală, fiind consăteni şi amici de când ne-am născut, ea chiar i-a dat detaliile astea, eu una nu i le dădeam (bine a zis cine mi-a zis mie "de voi ca fete.femei e mai aiurea, dacă vă întâlniţi cu un fost coleg de şcoală şi vreti să mergeţi la o cafea,ceva, v-aţi babardit deja). Toate bune, minunate, dar de ce râdea ea, cu pofta aia? Păi, cei, despre care spunea fata că am fii noi, erau de fapt socrul si cumnata ei. Mă simt flatată, că eu am fost confundată cu o fată de 22 de ani, a crescut totul în mine şi rinichi şi ficat, dar că el, care are 1,62 şi-i mai prapădit, decât mine, să fie confundat cu un nene de 58 şi posesorul a vreo sută de kg, ce se termină pe la 178 de centimetri, e chiar comic. Şi-apoi, care-i culmea, eu chiar n-am ieşit Sâmbătă nicăieri, am stat de scris pe messenger, am avut discuţii importante, cum să schimbi tura la serviciu, dacă noaptea ai visat că făceai sex şi eu trebuia să dau sfaturi. Totuşi cred că am puteri de ubicuitate, dacă aveţi nevoie să fiţi in mai multe locuri deodată, căutaţi-mi impresarul, mă duc eu într-unul, pentru voi.
Da' să nu daţi cu pietre-n fată, că-i tânără, are doar 20 de anişori, e mică şi ea, dar păcat că nu mai vede bine, să meargă la un control, că dacă m-a confundat pe mine, brunetă, cu o blondă, eu zic, că-s probleme grave de vedere. Păcat că nu mai apuc să-i recomand un medic, nu mai lucrează cu noi, a mai făcut nişte tâmpenii şi şi-a dat seama că ar trebui să renunţe singură.
Şi-acum, dacă nu ştiţi anumite lucruri despre voi, pipăiţi-vă urechile, studiaţi-vă degetele, scoateţi-vă ochii (asta nu, că-i de ajuns, că ni-i scot alţii), vedeţi voi ce mai faceţi si poate aflaţi.
:)) stiu cam tot despre mine asa ca imi pastrez ochi in cap:X
RăspundețiȘtergere=)) Hai ca faza asta e prea tare...pana unde se poate merge frate?
RăspundețiȘtergere