Mă mărit :P

Zău, că nu scriam despre revelion, dar m-am amuzat aşa de mult şi-am avut parte de cel mai adrenelinos revelion, de până acum din viaţa mea.

Să o luăm cronologic. După cum spuneam, am lucrat. Îmi doream să văd luna, am văzut-o atât cât s-a putut. Toate bune şi frumoase, pregătiri, râs şi voie bună.

Ora 21:30 să-nceapă distracţia şi-a la la laaaaaaaa, mâncare, băutură, muzică şi oameni voioşi.

Ora 22:40 sub sloganul nicio zi fără Electrica Muntenia Nord- Sucursala Boldeşti Scăieni Prahova- ui lov tu disăpoint iu (sunt atâtea episoade, încăt am depăşit Tânăr şi Neliniştit) începe nebunia:

pe fundal se aud ţipetele şi râsetele colegilor:

je- dă lumânarea aia, de la rămăşiţă aia de decoraţie, făcută de mine.

ea (colega mea)- au m-am înţepat

je- aprinde lumânarea aia

ea- m-am înţepat în brad

Şi minutele trec şi exact ca-n seara de Paşte- veniţi de luaţi lumină, încep pe rând să se aprindă lumânările. Bun, ce poate fi mai romantic, decât să petreci câteva minute (aşa credeam noi) la lumina lumânărilor? Dar minutele tot trec şi trec şi trec, din când în când auzi câte un glas "au, m-am lovit", sau

ea:-"ia mâna după mine"

şi je " păi eu nu-s acolo, nu ştiu cine punea mâna pe tine" şi iar râsete.

Şi ceara se topeşte şi fitilele ard şi mă gândesc că am acasă nişte felinare vechi pe gaz şi-mi lipsesc şi-mi sclipeşte mintea ondulată să ieşim afară, că-i mai lumină, luna nu m-a uitat nici azi.

Nervi, telefoane, intervenţii din parte cui se poate, pe unde se poate şi bineînţeles râsete. Totul decurge în acest ritm şi-n ciuda întunericului, mă recunosc rudele şi-amicii şi-s alte râsete. Am răs aşa de tare, încât pe ea o dor genunchii. Ce, e anormal? Probabil, dar dacă din cauza râsului te loveşti de scaune şi te doare apoi, aşa am găsit eu explicaţia de mai sus.

Şi nisipul se scurge în clepsidră şi românii se pregătesc de numărătoare şi uite aşa:

"hai fetilii, că începem, e 23:45, să ne pupăm, că ne e că apoi devenim racheta albă (că tot nu s-a lansat helen), măcar de-am ajunge toţi pe-aceeaşi planetă" şi uite ce-a ieşit şi tot aici suntem, ălaiv cu toţii, 3, 2, 1, :

Ora 00:08-00:10 (alt an)yeeee, uraaaa. Oare oamenii se bucură cu întârziere? Nu, a venit lumina, yeeeee, uraaaa (în cealaltă filmare (mult mai frumoase artificiile) apar şi ţipetele astea, dar sunt prea mulţi oameni, cărora nu le-am cerut acordul, pentru a apărea aici), băutură să fie, că-n rest avem de toate.

Ora 00:20 datorită celor de la ora 22:40, din anul trecut, tot programul fiind dat peste cap, totul devine o nebunie şi toată lumea se agită.

Şi-acum doamnelor şi domnilor, amici, domnişoare, rude, prieteni, cititori, înjurători şi toti care mai treceţi pe aici:

Ora 00:22 je în lungime şi-n lăţime, cu toate organele din dotare şi o lădiţă de roşii, întâlnesc în cale un obstacol (şi ce obstacol, un centimetru pătrat de castravete , pe care bineînţeles nu-l văd, alunec şi... am căzut, că doar nu zburam. Deci aşadar şi prin urmare, eu nu ştiu, zmeul nu ştie (de ce nu-l ia nimeni pe zmeu?), nici măcar nu ne cunoaştem, dar cică mă mărit, că doar am căzut. El o fii căzut?

Am început anul râzând, în beznă, muncind, parcă am avut bani prin buzunare, cu o camera foto în mână, cu jdemii de gânduri în minte, fără nicio dorinţă, căzând, privind luna, cântând şi multe altele şi ora (cine naiba o mai ştie, intervalul ăsta 04:00 -06:00 mi-am luat salariul).

P.S- te-ai distrat la miezul nopţii, ţi-au plăcut artificiile? Nu-i uita pe cei din spate, unii lucreză, ca tu să te simţi bine şi câteodată, după cum se vede, nu-s chiar pirotehnişti sau oameni cu experienţă.