Alt dobitoc

Spiritul de turma se face simţit mereu, e de-ajuns să treacă unul strada, că taurele şi taurii reacţionează imediat la culoarea roşie

,

dar nici cu ei nu mi-e ruşine. Spuneam, că-mi va trece, până când o să văd alt dobitoc... şi l-am văzut, doar că de data asta aveam şi aparatul pregătit, din alte motive. Aaaa, da şi ştiu că o să sfârşesc tragic într-o zi (şi din cauza asta), mi-a zis-o MIRC şi azi "într-o zi o să te adunăm de pe undeva, dar te-ai mişcat repede", da' MIRC ştie "or să rămână în urma mea nişte poze:P". Aşadar şi azi avem deosebita plăcere să vă prezentăm un nou dobitoc (PH10EZR):
, care nu ştie că dacă ai verde tu, ca şofer şi intri pe o stradă, unde semaforul indică verde, pentru pietoni, EI AU PRIORITATE.

Îmi spunea cinva, că poate a vrut să se răzbune pe cea din maşină. Păi, dacă vrea, îl învăţ eu cum. Acum 10 ani, pe când eram eu tânără covrigăreasă, m-a rugat sor'mea s-o ajut cu ceva. Bun, plecat, rezolvat tot, ascultat bodogăneli şi reîntors. Deja mă gândeam "cum s-o fac să tacă, trebuie să-i dau o lecţie" şi-uite aşa mi-a ieşit în cale semaforul, l-am zărit de la Omnia, că se transformă din verde-n galben. Ce putea urma? Roşu. În mod normal, reduci viteza, în mod anormal (adică modul meu propriu şi pe persoana fizică) accelerezi şi trânteşti frâna exact în faţa semaforului şi-apoi la aceleaşi bodogăneli, dar şi faimoasa replică "te spun tatei", iei privirea nambăr 7 (zâmbet tâmp şi fâlfâit din gene) şi cu cel mai mare calm spui "Vroiai să trecem pe roşu? Dar asta nu e bine". Nu trageţi, că nu s-a lovit cât a meritat, a atins şi ea puţin parbrizul şi i-a picat o sticla de Cola în cap, da' tot nu s-a potolit şi când am ajuns acasă, primul ei lucru a fost să mă pârască. Hmm, femeie în toată firea, mă pâra pe mine, femeie în juma de fire, tatei: "măi tată, tâmpita asta (aşa m-alintă sor'mea) m-a dat cu ţeasta de parbriz". Mama s-a crizat, logic, dar tata, om normal, ştiind ce are la uşă, a întrebat, la fel de calm, "sunt creieri pe parbriz? Dacă sunt spălaţi maşina şi tu zi-mi repede motivele". Puteam eu să-l mint pe tata? Normal că nu şi-am început să-nşir "tot drumul mi-a zis că ne depăşesc şi căruţele, apoi că de ce pun frână, de ce opresc, apoi m-a băgat pe jdemii de ganguri şi gănguleţe, unde doar riveranii aveau loc, m-a blocat maşina gunoierilor din cauza ei, m-a-mbătrânit, să-şi ia permis", iar toată prelegerea mea, avea pe fundal aceleaşi bodogăneli. După clipe îndelungi de analiză, curtea (compusă doar din tata, normal, ca mama dăduse, surprinzător, acelaşi verdict) a decis şi verdictul a fost pronunţat "eu o dădeam jos din maşină". Bietul tata, dacă ar fi ştiut el, ce mă învăţa.