O femeie, despre fotbal

Cand si unde mi s-a diminuat pasiunea pentru fotbal nu stiu? N-o sa dispara niciodata complet,stiu asta, dar acum nu-mi mai pare rau, daca ratez o etapa, daca ratez un meci jucat de Steaua, doar ca imi lipsesc meciurile adevarate. Sunt curioasa ce-or sa scrie multi acum, despre Unirea Urziceni si despre Dan Petrescu. Oare or sa scrie, ca soarta ni s-a decis in 11 minute? Oare or sa scrie ca daca faceam asa si nu altfel am fi castigat? Probabil. Tin minte, la CM SUA'94, cand Dan Petrescu a ratat 11 metri, cum au sarit "marii jucatori si antrenori", din fotolii si-au zbierat si-au urlat si si-au dat cu parerea. Am zis-o atunci, o zic si acum "e usor sa stai acasa-n fotoliu, sau prin cine stie ce crasma si sa comentezi, dar pune-te in locul aluia, la tensiunea la care e supus si la tot". Am plans atunci, pentru Dan Petrescu, azi nu mai plang. Azi nu-s fanul nimanui, caietele mele de fotbal zac intr-un colt al bibliotecii, azi tin cu Steaua, dar nu-mi place Gigi, azi tin si cu Stiinta Godinesti, desi doar melodia m-a facut sa aud de ei. Azi consider ca Unirea Urziceni merita felicitari si daca as mai fi copil, probabil ca i-as scrie iar lui Dan Petrescu.