De ieri de la 14 o cant(nanai) incontinuu, nu stiu, mi s-a fixat pe ea si acolo a ramas, de cateva ore, o tot ascult, iar si iar. Bineinteles cu pauza de somn, de vreo 2 ore. Pauza, pe care sincer, nu mi-as fi luat-o, m-as fi tavalit prin zapada, as fi zburdat, apoi as fi stat tolanita acolo. Mi-a fost teama, teama sa nu deranjez linistea. Ningea, era mai frumos, decat in basmele lu Ispirescu, dar totul imi dadea o senzatie de liniste. Nu mai conta, ca zapada imi ajungea pana la genunchi, ca era 3 noapte, iar eu in cateva ore ma reintorceam la serviciu si ar fi trebuit sa dorm, nu conta nimic. Am mancat zapada, avea acelasi gust din totdeauna, am sorbit fulgii si-as fi oprit timpul in loc. Pentru prima data mi-am dorit asta, pentru ca as vrea ca linistea aia sa dureze, dar stiu, ca nu se poate, nu va dura, pentru ca din viata fac parte si oamenii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Preia legatura si exprima-te liber/a.Cu toate astea, daca nu iti place,injura-ma pe mine,nu pe rudele mele si mai ales nu ma trimite unde am locuit noua luni. Fii original/a!
Aaaa,da, imi rezerv dreptul de a selecta comentariile,asa ca, daca esti de pe un anumit site porno si insisti in a-mi ridica in slavi postarile,iti spun ca "niciodata nu iti va fi aprobat vreun comentariu.Orice reclama se plateste,macar citind ceva interesant."