Peripeţiile unei zile de toamnă

Sunt o persoană coruptă şi-o recunosc. Acum să nu te gândeşti că primesc mită, sau alte daruri, nu, eu sunt coruptă altfel, în alt sens. Pot să am eu zeci de treburi şi nevoi, dacă apare cineva şi-mi zice "am nevoie de tine să facem j treabă, sau să mă ajuţi la ceva, sau hai cu mine până la...", gata m-a corupt, las ce am eu, pe mai târziu şi acţionez. Aşadar, azi, data pământeană (nu stelară), am fost coruptă să merg din nou în pădure, deci am amânat (dacă-s una lângă alta e amamofonie?) pe mai târziu meseria de nepoato-depanatoare-tv şi-am plecat cu joc, voie bună, cântec şi mai ales chef. Se spune că, "nu-i a bună râsul", eee nu, e, chiar dacă un drum, pe care altădată-l făceam în maxim o oră dus-întors, azi a durat 253 minute şi cu peripeţii.

N-o lungesc, să nu vă plictisesc, dar ce trebuie să faci în pădure, când te iei după alţii şi nu-ţi urmezi instinctele şi drumul te duce din hăţiş în hăţiş? Important e să nu te pierzi, lasă treaba cu muşchiul, ce creşte doar în partea de nord, lasă orice logică, nu ţine nimic, atunci când tu spui "facem dreapta", iar persoana de lângă tine face stânga, nu incerca să-i explici "am găsit un drum ţine drumul", că nu vrea să priceapă, dar îngrozeşte-o "ai bani la tine, că după cum mergem ajungem la o şosea şi să avem bani de mers acasă". Si-acum, depinde în ce pădure te pierzi, dar dacă ieşi la lumină la un moment dat şi-n stânga nu vezi dealul de la Seciu, deşi însoţitoarea ta te-a dus până la Unitatea Militară de la Boldeşti, însemnă că eşti in partea opusă a casei, mult opusă, tot nu te iei după ea, dacă e nevoie treci la ameninţări "dacă nu vi după mine, opresc radio" şi încurajări "lasă, că frigem nişte nane, la brichetă, că oricum nu ştim să explicăm să vină să ne ia" şi-apoi, dacă ieşi la alt luminiş şi-n dreapta e pădure, dar în depărtare vezi dealuri, în stânga tot nu vezi Seciu, nu-ncerca să-i explici unde eşti, degeaba ştii, trebuie să mai înaintezi vreo câteva sute de metrii, ca să-i arăţi că eşti exact în partea opusă a casei. Când crezi că totul a trecut, mai ai vreo 2 kilometrii până acasă, dar cel puţin o vezi, aşteaptă-te să dai de-un cal, de fapt de nişte cai, dar unul sigur era taur şi era travestit în cal, altfel nu are nicio explicaţie pentru faptul că alergă după lumea imbrăcată în roşu.

Asta-i căsuţa lui Bambi:

iar ele-s doar putinele minunătii ale pădurii

.