Fuge, dar tot o fac

Ştiu că fuge, dar tot o fac, nu contează ora, dacă organismul meu simte, o fac şi gata şi mi-e bine şi mi se pare firesc. Nu te gândi la năzbâtii, că somnul îmi fuge, despre el vorbesc. Mi se pare una dintre cele mai tâmpite întrebări "dar iar faci baie?". Fac, fac de câte ori simt eu nevoia, că fac duş, că fac la copaie, că fac la lighean, în râu, în baltă, nu contează, dar o fac. Îmi vine să le crăp capul ( devin violentă, nu-i bine) ălora de mă întreabă asta. Ce e aberant, că nu mă întreabă nea Gheo, de la sat, nu, mă întreabă oamenii "cu stare". Deja îmi dă un sentiment de repulsie, doar când îmi amintesc că acelaşi lucru eram întrebată şi când am locuit aici. Bun, acum or să se trezească unii, care or să-mi spună că "salvează planeta, fă economie de apă, sau ai baie, d-aia zici aşa" ş.a.m.d. Nu contează, dacă ai baie sau nu, până acum ceva vreme, cada mea stătea în pod (vremuri ante '89, se gândise Escu, de pe vremea aia, să ne transforme-n orăşeni şi era embargou pe băi), acum stă în grădină, mai pun eu câte o bărcuţă din când în când (am să scriu şi despre bărcuţe, când o să pot să încarc şi pozele). Eu cred, că ţine de gândirea fiecăruia, copil fiind îmi plăcea să merg desculţă ( chiar şi acum îmi place), dar aveam o regulă "umblii desculţă, dacă te prind că ai intrat în casă fără să te speli, ne supărăm", iar eu nu vroiam să ne supărăm. La şcoală, tot pe vremea aia, m-au pus sanitar, adică omul ăla rău ce venea să te controleze zilnic la "trusică"= prosop, săpun, batistă şi unghii. Dacă uitai trusa, zbang, trebuia să vin eu cu amenda. Trebuia, nu cred că am dat vreuna. Aveam 2 vocabulare (precum o contabilitate dublă), scriam pe unul, să am acoperire, în cazul în care mă turnau micii securişti şi altul, pe care-l arătam la careu.