Limba mea a fost cândva şi-a ta

Şi-a altora şi cred că se simţeau bine.

Oare, dacă Alecsandri ar fii scris Coana Chiriţa în zilele noastre, ar fii folosit lingureişân, furculeişân, sencs (şi lista poate continua la nesfârşit)? Gândesc asta, trebuie să şi argumentez, că nu intrii tu (cititorule/o de blog al meu, propriu, construit cu mare trudă), în mintea mea. Deci:

2. uat ă fac, şet, madăr facăr sau mazăr, ou Gad, biutiful, nais, fani, fac şi tot aşa, un cuvânt din limba ta şi încă vreo trei din a altora. Său n-o să stau să explic eu acum, ce şi cum e cu limba, fiecare face ce vrea, dar

1. "Săraca limbă română, de-o mai stâlci-o mult aşa, o s-ajungă s-o pună-n pod... la afumat" (minutul 12:35)

zero. Nici măcar înjurăturile nu suntem în stare să ni le păstrăm?

minus zero. Dacă am folosii chinezisme, cum ar suna?

minu minus zero. Oare bunicii noştrii foloseasu cuvinte ruseşti aşa de des?