Există?

Fusei azi în muncipiu, adică uite aci:

Pe motiv de una bucată cameră moartă, probabil o să o resusciteze dacă o s-o duc curând şi nu o să ajungă la morgă, iar cealaltă dată cu împrumut pentru evenimente fericite (sau nefericite, depinde de caz- nunţi) din viaţa oamenilor, preafrumosul mesaj de întâmpinare îi făcut cu telefonul, că şi aşa nu-mi foloseşte la altceva şi acum habar n-am pe unde e, poate-şi face cineva milă şi mă sună să-l recuperez şi eu.

Şi mi-a zis tata, maşina, electronicele şi femeia nu se împrumută.

1.Maşina - cine ştie ce obsedat/ă îşi bagă piciorul în acceleraţia ei.

2.Electronicele - sfârşesc tragic, că eşti păţită.

3. Femeia - tu n-o să ai, sper, dar oricum dacă vrea se închiriază ea singură, nu-i nevoie să o împrumuţi tu.

Recuperată de către băştinaşi, tragi, că ai permis de tras, concluzia că "mai bine-n jungla ta, că nu vezi chiar atâtea răutăţi şi nenorociri", aprobată, te-apucă fredonatul melodiei ăsteia şi brusc te ia cu leaşin, căscat şi moleşeală. Cunoşti simptomele mai bine decât îţi cunoşti propriul buzunar şi te întrebi de fiecare dată "oare chiar există deochiul?", adică dacă se miră cineva de tine şi "giumbuşlucurile" pe care le faci chiar trebuie să te ia cu leaşin? Şi de ce ochii au legătură cu toata treaba asta? Şi tot ei ochii, de ce sunt leac pentru alţii? Şi dacă tu crezi în Dumnezeu, poţi crede şi-n deochi?

Deochiul şi cine face treaba asta... îmi răpesc mie bucuria de zi cu zi.