Gramatica mea

Se dă textul de mai jos. Să facem o analiză:
"Ia-ţi mireasa ziua bună
De la tată, de la mumă,
De la fraţi de la surori,
De la grădina cu flori,
De la fir de busuioc,
De la fete, de la joc,
De la fir de siminic,
De la drag de ibovnic."
- mare panaramă mireasa asta, avea amant şi îl părăseşte acum, de aici şi bucuria părinţilor, că se mărită zbuciumata satului. Tocmai d-aia la începutul nunţii se va cânta Nuneasca :
"Ce mai soare luminos
Ce mai ginere frumos
Ce mai lună luminoasă
Ce mai c...ă de mireasă"
"Plângi mireasa nu tăcea,
Că astăzi e ziua ta,
Să urăşti pe tatăl tău,
Să iubeşti pe socrul tău,
Să urăşti pe mama ta,
Să iubeşti pe soacră-ta,
Sş urăşti surorile,
Să iubeşti cumnatele."
- oare trebuie să plângă din cauză că îşi părăseşte ibovnicul de mai devreme?
- se observă instigarea la ură şi discriminare. De ce dracu' să îi urăsc p-ăia de au depus efort, au transpirat asiduu şi şi-au spus vorbe dulci în timp ce mă concepeau pe mine?
"Taci mireasa nu mai plânge,
Că la maică-ta te-oi duce,
Cănd o face plopul mere,
Si răchita micşunele,
Când o face plopul nuci,
Atunci la părinţi te duci,
Când o cânta cucu-n vatră,
Atunci te mai vezi tu fată."
- Deşi mai devreme o îndemna la plâns-şantaj emotional, acum îi comandă să tacă. Nu mai plânge fă, că n-ajungi tu la măta, dar se mută ea la voi şi s-a dus dracu' fericirea lu' amărât. Cert e că nici când o cânta cucul în vatră (acum depinde care cuc şi care vatră) nu mai o să fi tu fată mare.
"Copiliţă cu parinţi,
La ce naiba te măriţi,
Căci mila de la părinţi,
Anevoie ai s-o uiţi,
Dar mila de la bărbat,
Ca umbra de pom uscat."
- clar, la cratiţă. Totusi şi aici depinde, dacă ai 50 de kg mai găseşti un pic de umbră şi la pomul uscat, dar dacă eşti un pic mai grăsuţă, te-ai nenorocit şi l-ai nenorocit şi pe el.
Acum vă propun spre audiţie o altă melodie din cadrul aceluiaşi fericit eveniment, nelispitul plâns, doar că aici îşi face apariţia si râsul soacrei mari - mireasă te-ai dus, habar n-ai ce te aşteaptă.