joi, 31 ianuarie 2013

Natural, nu?

  M-a amuzat asocierea asta:

Citatul de Joi

"Un prieten bun ce vă arată erorile şi defectele voastre şi care vă indică faptele rele este tot atât de demn de respect şi de ascultare ca atunci când v-ar dezvălui secretul unei comori ascunse." Buddha

Veta lu' nea Mărin, mătuşa lui Sucă

   Adică eu. Şi nu doar eu, c-au mai păţit-o şi alţii.
   Nu zic că mă descurc mereu, dar frunza dudului, încerc. Bucureşti-ul nu că mi-ar da bătăi de cap, că doar d-aia am gură, să-ntreb, iar cap, să pricep. Memoria m-ajută mult, aşa că amintirile din copilărie m-au ajutat şi ele. Doar că, anul trecut n-am fost nevoită a mă deplasa cu alt mijloc de transport, decât trenul, Militari-ul e la doi paşi de gară (în el e un adevărat labirint, dar îl învăţasem deja), iar în ultimul an, când am mers spre Fundeni, am mers cu alt mijloc de transport, pentru că n-am plecat de la gară.

miercuri, 30 ianuarie 2013

Poza de Miercuri


De reţinut

  Poate doriţi a şti: urgenţele stomatologice din Ploieşti s-au mutat la Spitalul Boldescu. Cum intraţi pe poartă, prima alee la dreapta, apoi după a doua clădire tot dreapta şi hăt, în zare se vede mare.
  Numai că: nu există medic, ci doar asistentă!

marți, 29 ianuarie 2013

Sistemul.Un altul.

  Copiii din deal sunt oameni cum mulţi nu sunt.Când scriu copiii, mă refer şi la părinţii lor. Am scris cândva, cum au ajuns într-o anumită situaţie, am mai scris şi de ce-s oameni, am să revin cu altele, dar acum să lămurim sistemul. Sistemul asistaţilor sociali.

Filozofii de pârâu

  Oare pensionarilor li se cere ultimul cupon de pensie, în anumite cazuri, pentru a se şti cât de mare să fie cerinţa "pentru îngrijire"?

Muzică de Marti.13

luni, 28 ianuarie 2013

Râsul de Luni

Oameni şi un fel de oameni

    Ştiu, ar trebui râsul de Luni, dar de-atâta vreme doream a scrie, despre reţetele medicale, c-am tot amânat şi-acum au sosit alte vremuri cu alte anomalii, văzute. Aşa că, dacă tot am intrat pe tărâmul ăsta, să vă mai spun una, despre oameni cu suflet şi oameni cu altfel de suflet. Promit c-apoi vine Râsul de Luni (cel cu ha,ha, hi, ho, nu cu gheare).

Şi-acelaşi sistem. Cum funcţionează sistemul, uneori.

  Acum câteva zile scriam ceva pe fb. Îmi cer scuze celor care au citit, dar din anumite cauze am calculat greşit, de la ora 11 la ora 14 sunt trei ore, nu două. Şi-am vrut a ataşa schema aceasta, dar tot din anumite cauze, abia astăzi văd că nu s-a ataşat.
   Aşadar:

Mă, copiatorule!

   Băi- îmi sunt prietenii.
   Nu zic nu, taxei de 10 lei, poate că nici nu-i mare, cum bine ai zis (asta, dacă n-o să impui 10 lei/zi), dar mă ministre (prim, secund, copiator sau cum oi vrea să-ţi zici), cum îmi garantezi că nu or să profite de ea tot ei? Tot idioţii (nu toţi oamenii, tocmai d-aiai-i fac idioţi), care fac parte din sistem şi care, într-un fel sau altul ar trebui să îngrijească un bolnav.
   Doream a scrie asta, dar doream a o combina cu una bună, numai c-aşa m-am enervat, că n-o să mai aştept asta.
   Trimite oameni pe teren, "andărcavăr" (eu sunt dispusă a face asta), ca să nu fie tratatţi preferenţial ca dumneata şi ceilalţi, le poţi spune medicilor, dar nu le spune "marilor mici".
    Hai, să-ti spun una dintre anomalităţile, care nu i s-a-ntâmplat tatei, ca să nu crezi că-s subiectivă. Doamnelor, care distribuiau micul dejun, doi dintre pacienţi (unul, care fusese la baie şi altul, care era programat, pentru anumite investigaţii, care nu-i permiteau să mănânce) le-au cerut oul fiert. Nimic anormal, nu? Doar că un ou frigea şi era un pic crăpat, iar celălalt rece. Nici asta nu e anormal, dar plca (atâta scârbă mi-au provocat mulţi dintre oamenii d-acolo), poţi să-mi explici de ce oul frip şi crăpat era crud şi oul rece era bun? De ce ? Îţi spun eu de ce, pentru că doamnele alea au făcut mişto de ei. Au fost oameni, care au spus că nu e prima dată.
   Poţi să-mi garantezi tu mie, că taxa asta îi protejează şi pe oamenii nevoiaşi, oamenii fără pile? Nu, pentru că eu sunt sigură că asta îi va favoriza tot pe ăia idioţi.
   Şi, ce zici, ai putea să  mă lămureşti cu asta (dilemă veche, de vreo câţiva ani): dacă pacientului i se face externarea în ziua respectivă, înţeleg că nu i se mai dă dreptul la masa de prânz, dar de ce pzm nu i se face externarea la timp? Pentru că-n timp ce pacientul stă şi-aşteaptă, nici tratamentul nu-i mai e administrat, pentru că "va fi externat"? (revin eu cu detalii)

duminică, 27 ianuarie 2013

Vise

  Vise de noapte, cu ochii închişi.
  Pe cele de zi, cu ochii deschişi, le poţi modela.
  Mereu le spun oamenilor, că visele-s vise, că toate sunt de bine. O colegă tot întreabă, la serviciu, despre ceea ce visează, eu îi spun că e de bine, cqnd toate spun că e de rău. Toate-s de bine. Asta mi-e deviza.
  Doar ca ultimele vise de noapte, ale unora, m-au pus pe gânduri.

Întrebări existenţiale (a nu se ştie câta)

  Dacă tot se face din ţânţar, armăsar, de ce nu se face şi din furnică, elefant?

Duminică egal poezie

 Nu am moarte cu tine nimic
 Grigore Vieru

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

Sistemul.Cum funcţionează sistemul?

   I. Mai întâi aş dori să-mi detalieze cineva, care e realitatea cu această parte a sistemului (am dilema asta de multă vreme):
-1. în urma unei internări, medicul de la spital îţi prescrie anumite medicamente, dar nu îţi poate elibera reţetă, pentru asta fiind nevoit a merge la medicul de familie.
-2. medicul de familie nu îţi poate elibera reţetă, pentru că figurezi că ai deja reţetă (în acest caz şi altele asemănătoare, medicul de familie eliberează reţetele pentru 2-3 luni)
-3. dacă ai nenorocul să ai nevoie de o altă reţetă, la o lună jumătate distanţă de următoarea programare, poţi spune la revedere salariului sau pensiei.
  Ce doresc a afla?

vineri, 25 ianuarie 2013

Bancul de Vineri


Un ateu se plimba prin pădure, minunându-se de frumusețile naturii: Ce copaci impresionanți! Ce râuri cristaline! Ce animale frumoase!
La un moment dat, în timp ce se relaxa, omul aude în spatele lui zgomote ciudate. Când se întoarce vede un urs ca-n povești: mare, frumos, sănătos și  cu poftă de mâncare. Îngrozit, ateul o ia la fugă, însă ursul avea condiție fizică, așa că îl urmează conștiincios… Omul era atât de îngrozit, încât, la  un moment dat, se împiedică și cade. Ursul îl apucase deja de un picior, așa că omul, paralizat de frică, răcnește:
- Doamneeee!!!
În secunda următoare, timpul se opri, ursul îngheță în poziția în care se afla, pădurea rămase neclintită și o lumină se revărsă din cer. Ateul, șocat, auzi o voce:
- Mi-ai negat existența toată viața, le-ai explicat și altora că sunt un mit, ai pus toată creația Mea pe seama întâmplării cosmice… și vrei acum să te salvez? Pot eu să te consider credincios cu adevărat?
Ateul se uită fix în lumină și răspunse:
- Aș fi ipocrit să Îți cer brusc să mă consideri credincios, dar poate reușești să faci ca ursul să devină creștin?
- Foarte bine, răspunse vocea.

joi, 24 ianuarie 2013

Mulţumesc, OAMENILOR !

     Dacă vreodată aveţi drum prin Institutul de Boli Cardiovasculare C.C Iliescu (din cadrul spitalului Fundeni) şi auziţi numele de Kulcsar (Culcer, cum i se spune) Iulia Daniela, mulţumiţi-i din partea mea. Nu vă doresc s-ajungeţi, dar dacă vreodată întâlniţi vreo doamnă, care se numeşte aşa, mulţumiţi-i din partea mea, chiar dacă nu mă cunoaşteţi. Şi dacă o s-o-ntâlniţi să nu vă miraţi, că n-are aere ca "marii" mici, că ştie a vorbi calm şi frumos, că ştie să fie modestă şi om.
    Dacă aţi auzit de doctorul Albu (nu-i ştiu prenumele, numele mi l-a spus chiar doamna de mai sus), care pe data de 19:01:2013 a fost de gardă la UPU Ploieşti, mulţumiţi-i din partea mea, chiar dacă eu n-am să mă  las până nu o fac personal.
    Aceşti oameni or să fie mereu în gândurile mele.

Citatul de Joi


Dacă plângi pentru că soarele a dispărut din viaţa ta, lacrimile te vor împiedica să vezi stelele. Rabindranath Tagore

miercuri, 23 ianuarie 2013

Poza de Miercuri


Ca musacaua

   Sunt fericită! În ciuda a ceea ce mi-a rezervat viaţa şi a ceea ce văd în jur sunt fericită! Şi nu doar azi, ci chiar şi-n disperarea de zilele trecute, am găsit nimicuri, care m-au făcut să zâmbesc:

duminică, 20 ianuarie 2013

Duminică egal poezie


Repetabila povară 
Adrian Păunescu


Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

Ştiu că a mai fost şi de ţi-o fi lene s-o citeşti, poţi s-o asculţi aici.

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Sâmbăta cu amintiri

 Cu plecare de la Mihaela şi popas aici.
       "-Ce e asta, mamă?
        -O vestă, nu vezi?
       -Păi, văd, dar de ce o netezeşti atât?
      -Păi, mi-a dat-o tanti Q ca model, pentru a-i face alta.
      - M-am prins, dar de câte ori vin p-aici, o tot netezeşti.
      - Eheee, asta am făcut-o eu, acum vreo 25 -26 de ani"
Aşadar merge, nu?

Folclor de Sâmbătă

vineri, 18 ianuarie 2013

Bancul de Vineri

  O batrâna mergea incet pe trotuar abia tarand dupa ea doi saci de gunoi. Unul din saci se rupse si bancnote de 20$ incepura sa se insire pe trotuar.
Un politist ce se afla pe acolo o opreste si ii spune.
-Doamna vi s-a rupt sacul si va cad banii. 
Batrina se uita si spune:
-Noroc ca ati vazut domnule politist, acum trebuie sa ma intorc sa adun banii !
-Stati ca nu-i asa simplu ! De unde aveti banii, nu i-ati furat ?
-Nu domnule, e simplu. Eu stau langa un teren de fotbal, si unii din spectatori vin sa urineze printre uluci pe florile mele. Asa ca atunci cind e o partida imi iau foarfeca de vie si ma asez in spatele gardului. Cand un spectator o scoate eu il apuc si-i spun 20$ sau ti-o tai !
Politistul se gindeste ca e just si incepe sa rida.

Dar vie, pot?

    Intr-o seara, pe când călcam, am auzit o reclama amuzanta, pe otv, în care la un pachet turistic, primeai ca bonus doi copii (asşa se înţelegea). D-atunci,in fiecare seara,când mă bag în pat, întâi pe otv, poate prind reclama.
Morţi nu ,am înţeles, dar când suntem în viaţă se poate? Dex- a incinera

 Nu mă interesează nici subiectul, nici complemetele sau atributele şi nici măcar predicatul, conjuncţiile şi interjecţiile, legate de această "dezbatere", doar titlul am vrut să-l evidenţiez.

Filozofii de pârâu

     Cand vad atatea smartphone-uri in jur,ma-ntreb cate smartbrain-uri exista.
     Când mi-a trăsnit filozofia asta, am postat-o pe fb. Niciun laic n-a primit, dar nici nu sunt avidă după ele, doar că, probabil, peste 60 % dintre "prietenii", pe care-i cunosc şi-n viaţa reală, au smartphone-uri, despre restul habar n-am.
      Unii nu mi-au dat laic, pentru că s-au recunoscut, alţii pentru că n-au priceput (am un dar aparte, să spun ceva şi să pricep doar eu), aşa că să o dezvoltăm niţel: când văd atâtea smarphone-uri, la oamenii, care abia s-ajung cu banii până la urmatorul salariu/ la oamenii, care n-au credit pe cartelă, mă-ntreb câte smartbrain-uri există.

joi, 17 ianuarie 2013

Citatul de Joi

  "Pot sintetiza in trei cuvinte ceea ce am invatat despre viata : ea merge inainte." Robert Frost 

De ne-nţeles.Din nou

    Când lucrezi într-un colectiv, e normal să laşi şi tu, să lase şi alţii şi tot aşa. Fie că e un colectiv compus din doar două persoane, fie din 13, dar aşa e frumos, ca să nu vă scoateţi ochii sau mai ştiu eu ce.
     Când în sala de mese sunteţi şapte-opt persoane, e normal (pentru unii, eu nu am timp să zăresc în laterale, ci doar în farfurie) să vezi ce are colegul de lângă. Cum poftei nu-i poţi comanda, dacă eşti una dintre persoanle pofticioase, e normal să ceri şi frumos să ţi se ofere să guşti. Bun, până aici am înţeles, dar, de ce tot eu sunt nesimţită, dacă:

Prostie dincolo de superlativ

          Ştiu că lumea e nebună, nebună, nebună de mii de ori, nici eu nu-s pe lângă, dar de ce să-ti iei un câine mic, doar pentru că e drăgălaş, când şti că tu ai deja un câine, cam bătrân ce-i drept, pe care-l hrăneşti  o data la trei zile?!?!?!

miercuri, 16 ianuarie 2013

Trăiesc într-o lume mai mult decât nebună.Rea

   Ştiu că-s naivă, dar tot nu-mi vine să cred de câte ori aud aşa realităţi. Ştiu şi că viaţa nu-i doar râs, dar tot nu pot s-accept astfel de prostii.
   Părerea mea e că orice părinte îsi iubeşte toţii copiii, indiferent că are 18, 2 sau 4. Poate că pentru unii are anumite afinităţi, că-s primii sau că-s cei mai mici, sau poate pentru că i-au ascultat mai mult, dar sigur pe toţi. Şi reciproca ar trebui să fie valabilă, dar din păcate, în ultima vreme, tot văd că nu e. De fapt, nu e în ambele cazuri.
   Ştiu că sunt zeci de astfel de situaţii anormale (pentru mine aşa or să fie mereu), dar cea de azi m-a întristat enorm.

Un amalgam doar pentru mine

   Nu mai gândesc de ani "nu mi se poate întâmpla mie", dar şi când e cât p-aci să mi se-ntâmple, mă simt la marginea prăpastiei.
   Dragă mamă, sunt bine, ţi-am scris cândva pe fb nişte rânduri, simţeam nevoia să mă descarc şi mă speriasem enorm. Azi n-o mai pot face acolo, sunt persoane, care s-ar alarma imediat şi te-ar alarma şi pe tine. Nu cred că te-am minţit, doar am omis să îţi spun "o chestie", dar cred că inima ta nu ar fi suportat şi asta, ţinând cont că inima ta e încă fragilă, pentru lupta, pe care o duce soră mea.
   Ai zâmbit azi?
   Eu da, cu toată inima.

Poza de Miercuri


marți, 15 ianuarie 2013

Doar o idee

  Eu şi alţii ca mine am vrea ca după o anumită vârstă să nu mai fie preschimbate permisele auto. Să se spună "STOP!Ai condus destul, de la vârsta asta nu se mai poate".
   Tata, când a preschimbat permisul, a primit unul cu valabilitate până în 2017 şi-a zis "îl am pe viaţă, măcar să îmi expire, că nu îl mai schimb, să nu fiu tentat". Ţinând cont că-n 2017 o să facă nişte ani, cărora dacă le adun numerele îmi dau sfârşitul anului ăsta, aşa aş zice şi eu, să-i expire, dar mă luminează şi pe mine cineva, ce e în capul oamenilor, care au deja ani mai mulţi decât tata şi merg să-şi preschimbe permisele? Sau ce e în mintea poliţiştilor? Nu contest, că au avut abilitatea de a conduce sau că au fost mai buni/proşti decât alţii, dar după o anumită vârstă, reflexele nu mai sunt aşa de vii, atenţia nu mai e ce a fost şi, da, apar şi bolile (bine, le poţi avea şi tânăr, dar eu aici doar, despre o anumită categorie de vârstă am o dilemă).
   P.S- dacă v-aş spune cum îmi bate inima, vara, când pleacă la volan. Iarna e cuminte.

Uite taxa, nu ştim cât e

  Şi pentru că tot e început de an şi tot scrisei de pământ. Merge omul, pentru a-şi plăti birul la direcţia fiscală de care aparţine (în acest caz, pe Democraţiei). Birul ăsta e unul nou, unul pe profit. Care profit, n-am ştiinţă, pentru că e oricum o mare dilemă în capul meu (una nouă şi serioasă)
 ai o bucată de pământ:

Muzica de Marti 13

Mesaj de la lumea de dincolo?

  Sau "mortul devenit proprietar".
  Scurt şi la obiect.
   2001 succesiunea defunctului C.C, moştenitori, doi defuncţi şi doi în viaţă. Moştenire: o bucată pământ, să zicem opt supte metri pătraţi, pentru a ne veni mai uşor.
   2001, după succesiune, în mod normal urmează a se trece pământul la primărie, la rolul fiecăruia.
    Decembrie 2012, pentru efectuarea actelor de cadastru se cere de la primărie un certificat fiscal. Este eliberat, dar i se cere purtătorului de acte, să revină în 2013, cu actele cadastrale.
    Ianuarie 2013, purtătorul se prezintă cu actele şi

duminică, 13 ianuarie 2013

Lăutăria de Duminică noaptea sau Luni dimineaţa

De la o ciorbă rădăuţeană

     D-acolo a început totul, dar s-a ajuns, unde nici nu-mi imaginam.

Duminică egal poezie


Toxica libertate
Adrian Păunescu

Dumnezeu n-a murit,
A fost doar obosit
Şi-a dormit un picuţ dup-amiază,
Rechemaţi-l la noi,
Va veni înapoi,
Mâna lui în icoană lucrează.

La acest carnaval,
Ce nărav imoral,
Numai măşti care nu se mai schimbă,
Dintr-un ordin peltic
Nu rezistă nimic,
Nici popor, nici drapele şi nici limbă.

Ne e totul permis
Ba mai cerem şi bis
Când păcatul se-arată în faţă,
Legi morale-au căzut,
Nu mai e ca-n trecut,
E-o plăcere delictul pe viaţă.

Şi deodată cădem
Ca răpuşi de blestem,
Tot ce-am tras şi-am minţit ni se-arată,
Pedepsiţi legitim,
Noi cu viaţa plătim
Categorica notă de plată.

Pe pământ e târziu,
Avocaţii nu ştiu
Nici o cale sentinţa s-atace
Şi deodată din cer
Semn de viaţă stingher,
Dumnezeu se arată încoace.

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Folclor de Sâmbătă

  De fapt, asta e melodia, dar nu  ştiu de ce s-a-ncărcat altfel:


Bre, nea Nelu

     Ţi-aminteşti de poza aceea cu autograf, pe care mi-ai dat-o pe 26 Decembrie, în prima parte a tinereţii mele? Dar mai apoi, de ceea ce urma, la Vatra? Bine, poate de partea a doua, da, dar de prima, sigur nu. Nici nu ai aveam cum, eu ascultam pe vremea aia, Radio Prahova şi de mata auzisem la un radio pirat sau nepirat, pe numele lui, Radio Cătunu (Corneşti) şi de câte ori te difuzau, pe TVR1  (nu-mi  amintesc să te fi văzut întâi pe altele, dar de astea cu TVR1, da), m-anunţa tata şi îmi făceam programul în aşa fel, încât să nu te ratez. Ştiau câţiva, că, dacă mi-ai fi cerut-o, aş fi venit pe jos până la Bucureşti, pentru dumneata.

Ca de-nceput

  Că tot suntem la început de an:

vineri, 11 ianuarie 2013

Bancul de Vineri

       Un preot şi un poliţist erau împreună pe stradă. La un moment dat, văd doi indivizi care se băteau cu cuţitele. 
Poliţistul dă să meargă să-i despartă, dar preotul îl opreşte zicând: 

joi, 10 ianuarie 2013

Tivite, surfilate sau călcate?!

         Am fost aseară la năbădăiosul ăla, care m-a muşcat pe 1 Ianuraie. Nu v-am zis că m-a muşcat şi că şi-acum mai port urmele lui, aproape de umărul drept?! Nu v-am zis, că anul ăsta sunt Zen şi pe stil vechi, dar nu vă faceţi idei greşite, năbădăiosul are patru picioare şi e un câine simpatic. Şi, de fapt, nici măcar n-am fost la el, deşi m-a lins şi s-a gudurat pe  lângă mine (cred că ar mai fi vrut şi din alte părţi, o bucăţică), ci la stăpânii lui. Şi printre altele, mi-am delectat ochiul (unul, da, că celălalt se odihnea), privind o broşură cu produse (produse, pe care nu le cumpăr). Normal, că nu îmi venea ceva bun, în minte, ci numai tâmpenii, aşa că, doamnelor, domnişoarelor şi travestiţilor, vă rog, spuneţi-mi, buze de velur sau jerse, nu doriţi? Catifeaua e aşa pretenţioasă:

Citatul de Joi


     "Oamenii sunt singurele animale care se dedică zi de zi nefericirii celorlalţi. Este o artă ca oricare alta. Virtuozii săi se numesc altruişti." Henry Louis Mencken

Tristă constatare

 sau o filozofie de pârâu mai lungă.
   Aţi auzit de taxa de "jmecheri" sau taxa de protecţie sau orice altă taxă cerută de anumite persoane, care se cred mari şi tari, altor persoane, puţin mai dotate (depinde de fiecare caz)? E imposibil să nu fi auzit măcar o dată. Sau de subalternii, care duc cadouri celor un pic mai sus pe treapta ierarhică decât ei, pentru a le merge bine, în faţa celor cu adevărat mai sus? Ei bine, pe naiba, refolmulez, ei, foarte rău, cam aşa e cu preamarii BOR-ului şi ceilalţi mai mici. La câte le-au impus mai marii , preoţilor, eu aşa o văd, ca pe o taxă de protecţie. Vinzi vinul, vinzi cărţile de la editura Q, vinzi tămâia de la, lumânări în valoare de, supravieţuieşti, nu, hasta la vista parohie.
   Ştiu, nici măcar la cazane nu o să mai am loc, dar cu filozofia asta a mea, din păcate, sunt de acord şi nişte feţe d-astea bisericeşti.

luni, 7 ianuarie 2013

Am ceva bun

 Şi ceva şi mai bun:

Toma Necredinciosul

     Recunosc, acum câţiva ani am probat "şmecheria" cu busuiocul. Am luat apă de la pompă si-am pus în ea un fir de busuioc. Am apa şi azi şi nu şi-a schimbat gustul.
    Recunosc, am pus câţiva mililitri de aghiazmă şi apoi până la o jumătate de litru, apă. La fel, o am şi-n ziua de azi.
    Toate astea le-am făcut într-o zi de 6 Ianuarie, în ani diferiţi.
    Bun, eu recunosc, dar poate să-mi spună si mie cineva, dintre persoanele, care declar că nu cred, de ce mai iau aghiazmă?Poate?! Ştiţi voi pe cineva, care v-a spus? Că eu nu ştiu, eu primesc numai explicaţii ca cele, pe care mi le-au dat colegele, pentru boabele de struguri de anul nou. Adică: nimic. Le-au mâncat c-aşa a zis la tv, dar de ce şi pentru ce, n-au habar. Iau aghiazmă că ia toată lumea, dar eu nu cred. Ăăăă?!
   Eu am ajuns la o concluzie, de multă vreme, dacă la fiecare sărbătoare creştinească, ar da câte ceva, ca ieri, bisericile ar fi mereu pline de "buni creştini". Serios, mă uitam la ei şi mă apuca râsul. Apoi plânsul, că nu-mi mai venea a râde, când vedeam atâta bătaie de joc.Cam asta a devenit credinţa, şi pentru unii şi pentru alţii, o sursă de negoţ sau cadouri.
   Îmi zise tata mai devreme, că pe la Constanţa au îmbuteliat aghiazma de ieri. Tata, care acum câteva zile i-a zis popii că el crede-n Dumnezeu, se duce-n vizită în  "casa Domnului", dar nu poate să stea la biserică.Şi-a-ncercat popa/ preotul să spună, cum că din cauza neputinţei fizice şi altele, dar tata nu s-a lăsat şi a insistat "nu, nu doar d-aia, dar ori mă rog, ori fac pe manechinul pentru privitoare" (să recunoaştem, ele-s mai abitir ca ei). Am râs, a râs şi el, dar cel mai mult a râs popa. Deci, să revenim, dădură aghiazmă îmbuteliată. Sincer, ăsta n-ar fi fost un bai, nu s-ar mai fi bătut "bunii creştini" precum cocoşii-n ring, pentru ea, doar că am  auzit c-a fost îmbuteliată cu o zi înainte. Păi, se contrazic singuri? Ori se botează apele de Bobotează, ori ce facem noi aici?!
   Mă gâdilă gândul să-i zic popii să le facă la muieri "loc pentru discuţii". Ştiţi cum e "locul pentru fumat"? Ei bine, aşa i-aş propune eu, să le facă afară "loc pentru discuţii", decât să stea mereu să le tot spună "vă rog frumos să faceţi linişte, alţii se roagă" sau "eu nu zic să nu vorbiţi, înţeleg că bărbaţii discută la cârciumă, dar voi doar aici vă întâlniţi şi vreţi să aflaţi de surat Veta, dar aţi putea merge afară şi când terminaţi, să reveniţi".
   Aşa că nu-mi e ruşine nici cu unii, nici cu alţii. Nici cu unele babe, nici cu unii popi, nici cu unii tineri, nici cu unii "buni creştini". Iau oamenii aşa cum sunt. Anul ăsta mi-am propus să fiu Zen.
   P.S- preocupate cu aghiazma şi "canalele mortuare" (cam aşa am înţeles că au devenit televiziunile, zilele astea), multe femei au uitat a sărbători Iordanul. Ce fraiere, era noaptea-n care puteau bea cât doreau şi dansa până picau. Mă scuzaţi, am uitat că-n zilele noastre, asta e obişnuinţă.
 

Râsul de Luni

duminică, 6 ianuarie 2013

Duminică egal poezie

Mor Actorii
 Adrian Paunescu 

Câinii mortii reîncep sa latre,
Cinici, pofticiosi, nerabdatori,
Se tot sting luminile în teatre,
Noapte buna, domnilor actori !
Ce se-ntâmpla seamana teribil
Unui zbor cu foarte multe goluri:
În aceasta tara mor actorii
Regretati de propriile roluri.
Tineri si batrâni, la garderoba
Vin sa-si lase cea din urma haina,
Programati sa intre în spitale
Ca sa poata sa se stinga-n taina.
Nu mai vor aplauze si bisuri,
Nu mai vor sufleori, lumini si farduri,
Ar mai zabovi doar ca sa-si rupa
Propriile afise de pe garduri.
Mor actorii parasiti de public,
Teatrul însusi este o fantoma
si la catafalc le stau de garda
Rolurile care intra-n coma.
Ne-au facut sa plângem si sa râdem,
În momente bune sau mizere,
Astazi, cu privirea zavorâta,
Ei îsi joaca ultima tacere.
Ce ciudat, acum, când mor actorii,
Tragedia ce-au jucat-o moare,
Pentru a afla ca fara dânsii
Tragedia noastra e mai mare.

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Ca o concluzie a zilei

  "Proşti, dar mulţi".
  Ca o concluzie a celor auzite, la rând la pâine, în locul de joacă pentru copii, la rând la un wc dintr-un mall, într-un mijloc de transport, la ţaţă Veronica şi-apoi şi pentru ceea ce-am văzut în "minunatul mall", am doar aceiaşi concluzie, pe care o repet:
"Proşti, dar mulţi"!
 
Şi repet şi ceea ce gândesc de multă vreme şi o ştie chiar şi popa: omul abia-şi duce fericirea şi necazul lui, d-apoi să le mai poată duce şi pe ale altora.

Folclor de Sâmbătă

vineri, 4 ianuarie 2013

Bancul de Vineri

O eleva iese de la scoala si, cum mergea pe trotoar, o masina trage pe dreapta si omul de la volan ii spune:
- Am venit sa te duc acasa. Hai, urca, ca iti dau 10 lei si o punga de bomboane.
Fetita scutura din cap si merge mai departe. La coltul strazii, masina trage iarasi langa trotoar si soferul spune:
- 50 de lei si doua pungi de bomboane, ce zici?
Fetita pleaca mandra mai departe. Ceva mai in josul strazii, din nou aceeasi voce:
-100 de lei si toate dulciurile pe care le poti manca! - ultima oferta!
Fetita se opreste, apoi merge catre masina, baga capul pe geam si sopteste:
-Nu vreau sa ma fac de rusine fata de colegi...

joi, 3 ianuarie 2013

Răbdare să fie


Mă enervai, din cauza asta:

şi-mi trecu, aşa:
şi amintindu-mi de doamna judecătoare, căreia-i venise de plată energia electrică, pentru un apartament cu două camere de la Mercur, peste 300.000.0000 lei (aşa era pe vremea aia), de parcă-l avusese cazat pe Nemuritorul la dânsa în apartament.
Sincer, nu m-am enervat de cei aproape 2000 de mc, în plus (orice om greşeşte şi sigur voi remedia eu greşeala dânsei), ci de nesimţirea angajatei, care puteam să-mi spună frumos, că în câteva minute îşi încheie activitatea, nu că nu se poate face nimic până pe 9 Ianuarie. Şi-apoi, cealaltă, care a citit, cum de a citit un Index şi pe celălalt, nu? Cum de nu i-a dat cu punct şi virgulă, când i-a rămas un spaţiu liber?!? Sau poate i-o fi dat şi-a amestecat toată strada, atunci să văd eu, dacă mai sunt nenorocită şi cu gura mare, în ochii unor vecini, când vine vorba de discuţii purtate cu anumiţi furnizori. Partea amuzantă e că anul acesta nu a fost Electrica, prima.
P.S-n-am mai intrat pe mess, decât la cerere,doar ca el intra automat si eu ies repejor.

Scrie-v-ar R.I.P pe piatră!

        Pe fier, pe lemn, pe  marmură sau ce o să aveţi! Vouă, ălora, care aţi uitat de zecile de cuvinte, care pot exprima respectul sau durerea (cum vreţi voi să-i ziceţi), pentru o fiinţă.
       Şi nici nu ne-a părăsit! Pentru mulţi dintre oameni e încă aici, chiar dacă nu o dau cu R.IP.-uri,pe site-uri.

Citatul de Joi

Cine va spune contati pe mine, va salvez din toate pericolele, va vindec bolile, va spun viitorul, va fac fericiti, acela nu spune adevarul” - Omraam Mikhael Aivanhov

miercuri, 2 ianuarie 2013

E anul 13

Şi noi n-avem decât trei zile d-astea ghinioniste. Prima Marţi, tocmai în August şi două Vineri, una-n Septembrie, alta-n Decembrie. Şi amuzamentului meu, pe seama lor, ce să îi fac?

Poza de Miercuri