luni, 30 iulie 2012

marți, 24 iulie 2012

Femeia, întortocheata poveste

    "Nebune minţi a făcut Dumnezeu şi le-a numit femei"- Haiducii lui Şapte Cai.
  Mare dreptate a avut cel de a inventat replica asta, musai să revăd filmul ca să-mi dau seama cine a fost.

Două

      Două întâmplări reale şi-o reacţie, nu zece întâmplări ciudate şi minunea lui Chilian. Şi-aceiaşi reacţie, de râs în hohot, deşi întâmplările sunt diferite şi la zeci de ani depărtare.

Muzica de Marti 13

Alexandru Jula - De ce
   



24 Iulie 1934 

luni, 23 iulie 2012

duminică, 22 iulie 2012

Duminica egal poezie

Blestemul
Ernest Maftei


Inghiţi-v-ar pământul, Gloabe! 
Ce-aţi legănat ţara pe dric. 
Şi mi-aţi pus neamu-n patru labe, 
Ajungă-v-ar blestemul biblic! 

Pe cel ce-i încă bolşevic, 
L-aş vinde-n lanţuri la tarabe. 
Ei! Care ai nevoi de gloabe! 
Să le-nhămaţi la cîte un dric? 


Vreţi iar să ne târâm şoltîc? 
Cu gândul şters şi priviri oarbe? 
Orbecăind ca nişte zoabe? 
Abia cerşind un firfiric? 
Fire-aţi ai dracului de Gloabe! 

vineri, 20 iulie 2012

Bancul de Vineri

Un musulman devotat urca intr-un taxi. Foarte politicos ii spune soferului sa inchida radioul pentru ca este importiva religiei lui sa asculte muzica. 
- Cum asa, zice soferul, dar voi aveti muzica! 
- Da, zice musulmanul, dar pe vremea Profetului nu era muzica pop. Asta este muzica necredinciosilor...
Soferul, politicos, asculta si inchide radioul, dupa care trage masina pe stanga (pentru ca era in Londra...), coboara, deschide usa pasagerului si il invita: 

joi, 19 iulie 2012

Citatul de Joi

Niciodata nu te certa cu oamenii prosti… te vor trage in jos la nivelul lor si te vor bate cu experientaMark Twain

duminică, 15 iulie 2012

Cu turma la "şoping". La fiert, pe cont propriu

         Nu-s adepta brand-urilor, a hainelor de firmă sau a luxului exagerat, când nu e cazul.Am teneşi  cumpărati acum doi ani cu 6 lei, care-s în stare de funcţionare şi astăzi. Am teneşi cumpăraţi acum şase ani cu 10 lei, care-s la fel de buni ca-n prima zi, poate un pic mai decoloraţi, de la spălare. Şi credeţi-mă, când spun că am, am purtaţi cam cinci luni, într-un  an şi duşi pe coclauri şi cărări de munţi. Am haine cumpărate cu mai mult sau mai puţin, depinde, dar nu-nţeleg de unde tsunami-ul ăsta de turmă, de-şi cumpără toată lumea lucruri dela 13 lei şi 26 de lei. Bun, am zis, nu-s adepta hainelor de firmă, de multe ori am făcut în aşa fel încât etichetele să dispară, dar mereu am ţinut cont ca materialul să fie de aşa natură încât vara să nu mă transforme într-o găină proaspăt scoasă din ceaunul cu apă opărită. Unde mai pui că mergând pe stradă, din zece femei, opt au acelaşi model de fustă, aceiaşi culoare, aceiaşi bluză şi aceleaşi încălţări. Aaaa, nu, că nu-s nici din tabăra "aoleuuuu, am haine la fel ca W", nu, dar parcă  toate femeile s-au îmbrăcat în uniformă şi tot am senzaţia de deja vu. Mi-nchipui şi-un "blind date", când ea-i spune că va fi recunoscută, pentru că poartă fusta bej cu dunguliţe fuscia (ce mă amuză culorile astea) şi-aflat la faţa locului el să rămână uimit de câte dunguliţe fuscia vede (bine, asta dacă bietul om are habar de culoarea asta).
         Pe vremea, când încă n-aveau site, îmi luam haine de aici. Şi nu vorbesc de acum câţiva ani, ci din anii de liceu şi anii de după şi credţi-mă am încă  multe dintre hainele de atunci. În stare de funcţionare, bineînţeles. Aaa, nu mai sunt la modă, mă scuzaţi, dar pentru mine moda-i legată de hainele-n care mă simt bine.
         Într-o zi am să vă arăt o poză cu-o rochie de acum 28 de ani, pe care-am ascuns-o special ca să o pot păstra. E Vintage, e altfel, e nelamodă? Habar n-am, dar mi-e bine-n ea şi e de la casa de modă Fili.

Cu o condiţie. Condiţie fizică

         Despre jocurile copilăriei aş putea să scriu zile-ntregi, fără oprire şi tot nu le-aş epuiza. Recunosc, pe unele le practic şi-acum, la sfârşit de săptămână.Tocmai d-aia la lepaşa Mihaeleidm am ales să aberez despre condiţia fizică.
         Condiţia fizică si-o mentine fiecare cu mâna lui/ei, piciorul lui/ei sau pe scurt cam tot corpul fiecăruia. Eu nu impun nimanui ritmul meu, nu e nimeni obligat să urmeze traseele mele, dar nici nu grăbesc pasul, dacă cineva rămâne-n urmă.
         Acum ceva vreme, închis fiind la bodegă, am fost nevoită să merg la supermarket-ul din localitate, supermarket situat la vreo 2 kilometri jumătate mai la vale de cortul meu. Poate c-am mers, "doar pentru prostiile alea", după cum mi-a zis doamna (e măritată e doamnă) de la mezeluri, dar măslinele, pe care le-am luat cuiva drag şi apa, pe care am luat-o altcuiva drag, pentru mine nu sunt şi nu vor fi prostii. Ca să înţelegeţi la ce fac referire, vă spun că doamna respectivă locuieşte pe lângă mine si-i mai mică decât mine cu vreo 9 sau chiar 10 ani. La ce-i mai mare? La kilograme. Eu am 45, ea are nouăzeci şi ceva, eu am 165 cm, ea are 158 şi chiar mi s-a părut mai mult decât amuzantă remarca ei "n-aş fi mers atât pe jos". De ce nu? Că doar când ne-au născut mamele, am făcut mişcare. Şi ce mişcare. Pe pariu că nu ne stăteau picioruşele si mânuţele?! Ei bine, asta e, nu-i prima dată când văd feţe mirate datorită faptului că merg pe jos, aşadar să trecem la răspunsuri:
        1. Faceţi mişcare în fiecare zi ?

       Da. Lucrând într-un mediu, unde-mi tin corpul toată ziua legat de un scaun, am ales ca dimineaţa să parcurg o parte a drumului, pe jos. Timp de 30 de minute-n mersul meu parcurg 4 kilometri. Nu, nu put, nu transpir, e umbră şi nu bate Soarele. Inconvenient: claxoniştii. Ciudat sau nu (depinde de fiecare, eu m-am interesat, pentru cazul meu) mă dureau picioarele mult mai mult decât atunci, când lucram în picioare. Orice încercam nu dădea roade, apoi am consultat o fiinţă umană şi am găsit răspunsul.
        2.Ce sporturi practicaţi şi cât de des?
       Mişcarea mea de seară/ gimnastica diversificată nu se pune, nu? Apoi, fotbal, tenis cu piciorul, 21, nemţeasca şi altele legate de minge, săptamânal.Coarda şi altele, când m-apucă damblaua.
        3.Dacă ar fi să facem o întâlnire sportivă (şi blogosferică) la ce meciuri v-aţi băga?
       Sportivă? Nu spun Nu la nimic. Blogosferică? Spun Nu din start.

     La fiecare sfârşit de săptămână mă găseşti pe coclauri. Nu contează unde şi nici dacă-s singură. Prefer mişcarea-n locul statului la pc.
       P.S- la serviciu, deşi stau jos, tot fac mişcare. Îmi ridic picioarele la orizontală, încordez muşchii şi tot aşa.
      P.S- nu fac mişcarea pentru a slăbi. Din contră-mi doresc un pic de grăsime deasupra muşchilor. Fa mişcarea pentru corpul meu şi psihicul meu.

Dragi

         -mame.Vă-nţeleg şi nu vă-nţeleg dorinţa de bronz, de relaxare şi de ce o mai fi. Înţeleg că voi sunteţi inconştiente, dar nu-nţeleg de ce vă supuneţi şi copiii repercursiunilor, ce vor urma.
         - oameni din media.Care e limba voastră maternă? Câţi dintre oamenii, care vă urmăresc, ştiu engleză şi câţi nu? Oare, pentru ţa Frangolia din fundul văii, ce-o vrea să-nsemne Breaking News, News Alert şi alte news-uri?
   

Duminica egal poezie

Iubire îmbătrânită 
Vasile Voiculescu



De vreme ce iubirea, bătrână slăbănoagă,
Îşi ia de-acum toiagul şi pleacă-ncet spre schit,
Cu silă smulge-i floarea ce-n mână ei se roagă
Şi ţăndări fă oglinda în care s-a privit;

Sfâşie-i lung hlamida, despoaie-o de inele
Şi-i zvârle-n foc condurii cu aur la călcâi.
Ucide-n cuib perechea de sure turturele
Ce v-a-ngânat sărutul în zilele dintâi;

Dar lasă-i amintirea cu miros trist de ceară:
Când va veghea în miezul tăcerii din chilii
La iezere de apă cu negură de şi seară,
Din sloiul ei să-şi toarne urâtului faclii.

sâmbătă, 14 iulie 2012

vineri, 13 iulie 2012

Bancul de Vineri

Un tigan cumpara un teren de casa langa un medic. 
Cheama un inginer , un arhitect şi le spune ca vrea sa construiasca o casa identica cu a medicului . Zis si facut. Cand casa a fost gata,tiganul striga de la balcon la medic: 
- Doctore , doctore! 
- Ce este tigane, spune medicul 
- Ma pot compara cu tine, ca avem aceasi casa! 
- Nu, spune medicul, deoarece nu avem si acelaşi mobilier ... 
Angajeaza tiganul pe cei care au decorat casa medicului si le da ordin sa ii faca mobilierul intocmai ca al medicului.Cand totul a fost gata,tiganul iese la balcon si striga: 
-Doctore, doctore! 
-Ce este tigane? 
-Acum avem si aceasi mobila,deci ma pot compara cu tine! 
- Nu, nu vezi ca nu avem aceasi masina,spuse medicul aratand catre Mercedesul sau... 
Tiganu‘ face comanda de un Mercedes la fel ca al medicului 
Iese la balcon si striga: 
-Doctore,doctore, sunt mai "bine" decat tine! 
- De ce mai tigane, spune medicul 
- Pentru ca avem aceasi casa,aceasi mobila,aceasi masina! 
-Asa si? De ce esti mai "bine" decat mine? 

joi, 12 iulie 2012

Despre "bac" numai de bine

 De acum câteva ore

Repet, din 12 Iulie, de acum câteva ore, numai că finalul spune altceva:



 Şi asta mi s-a părut genială. Rugată de o mamă, care nu primea nicio veste, am intrat ca să văd rezultatul. Rezultatul nu vă interesează pe voi, dar reclama m-a distrat pe mine.
Aşadar dragilor, dacă nu luaţi "bac-ul" (spre Galaţi sau spre Brăila), vă puteţi căsători, formaţii nunţi vi se oferă direct de la sursă.

Aşa ca un nimic amuzant

           Mâine e Vineri, 13, iar mă amuz.

Citatul de Joi

 Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine.  Arthur Rubinstein

marți, 10 iulie 2012

Filozofii de pârâu

      Nu orice om, pe care-l doare-n cur, are limbrici.

Muzica de Marti 13

Mireille Mathieu  - On ne vit pas sans se dire adieu
   
 

Dilema de vară, cauzată de dureri

      Afectată de "ce o fi asta, să ai pulover vara?", cu toate simptomele de rigoare, de-mi vine să mă bat singură, din cauza durerilor  de muşchi, piele, oase, un pic de grăsime şi ce o mai detine corpul meu, nu-mi rămâne decât să mă intreb: dacă mă dor foarte rău tălpile, pot bea Red Bull, că-mi dă aripi?

duminică, 8 iulie 2012

Duminica egal poezie

Poveste
Marin Sorescu

Sufletul tău funcţionează cu lemne,
Iar al meu cu electricitate.
Dragostea ta umple cerul de fum,
A mea e din flăcări curate.

Totuşi vom mai merge împreună
O bună bucată de pământ,
O bună bucată de cer,
O bună bucată de lună.

Vom fi fericiţi pentru iarbă
Şi pentru lac,
Vom râde pentru copac,
Vom slăvi drumul drept cu câte-o gură
Şi vom ţine un moment de reculegere
Pentru fiecare cotitură.

Ne vom lua după umbra mea
Care merge înainte,
Ne vom lua după primul gând,
Ne vom lua după două-trei cuvinte.

Până când ne va ieşi în cale
Sfânta Vineri
Să ne spună printre altele
Că nu mai suntem tineri.

Şi că ea n-o să ne mai dea de-acum
Nici electricitatea pentru flacără,
Nici lemne pentru fum.

În curând, în România

    Nu ştiu în cât timp, dar după cum sunt vremurile, nu  va mai dura mult:

   Şi-auzi, una de neimaginat, de la alţii: un salvamar a fost concediat, pentru că a salvat viaţa unui om, care nu se afla în "sectorul" său. Toată ştirea o găseşti aici, dar sursa mea, pentru ambele informaţii a fost Realitatea tv.

Dileme existenţiale

        Accidentele, care se intâmplă pe marginea pistelor, unde se desfăşoară curse de Formula 1 sau raliuri, sunt considerate accidente auto? Dacă da, cine e vinovat?

Remediul?


vineri, 6 iulie 2012

Bancul de Vineri

Dupa ce a petrecut ani de zile in jungla in incercarea de a civiliza un trib de bastinasi, misionarul considera ca a venit vremea sa se intoarca acasa. Pe neasteptate, isi da seama ca a uitat sa-i invete un singur lucru:limba engleza.Cu urmare, il invita pe seful de trib la o plimbare prin jungla. In timp ce mergeau, preotul arata spre un copac si spune:"copac".Imediat seful de trib repeta:"copac".Apoi misionarul arata o piatra si spune :"piatra".Seful de trib repeta . Misionarul e foarte entuziasmat. La un moment dat aud un fosnet venind dinspre niste tufisuri.Curiosi cei doi se apropie si vad doi bastinasi implicati intr-o intensa activitate sexuala.Foarte stanjenit, preotul spune: 
-Barbat pe bicicleta... 
Pe neasteptate, seful tribului scoate un pumnal si-i omoara pe amandoi. 
Misionarul se infurie ingrozitor: 
-Nenorocitule! Mi-am pierdut timpul ani de zile sa va invat sa va purtati civilizat,sa fiti buni unul cu altul iar tu i-ai ucis pe bietii oameni cu sange rece in cateva secunde! 
Seful de trib se uita calm la misionar,apoi replica: 

joi, 5 iulie 2012

Citatul de Joi

          "Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt, că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate" Nicolae Steinhardt

miercuri, 4 iulie 2012

Invenţii şi cercetători

   Asta da, invenţie.
   Bărbaţi cu...mai bine citeşte singur/ă, aici.
   Dacă v-aţi lăsat rând la Rai, mai gândiţi-vă, s-ar putea să vă răzgândiţi, după acest articol, care spune că "temperatura exactă nu poate fi calculată cu exactitate" :)

Poza de Miercuri

marți, 3 iulie 2012

Inventiv e omul, Doamne

Carpeta ca carpeta, dar maieul? Cum îi stă cu maieul?

Muzică de Marti (13)

Dacă-i nuntă-i şi concurs

               "Scoate mamă turta
                Uite vine nunta
                 Lăutarii cântă
                 Veselie multă
                 Scoate plosca tată
                Chiuieşte-o dată..."
     Toată viaţa m-a urmărit melodia asta (vrei s-o asculţi, o găseşti aici). O cântam şi răscântam mai des decât spuneam "Căţeluş cu părul creţ". N-am auzit-o din căsuţa de 9 luni, dar am participat la nunţi din primele luni de formare. Poate tocmai d-aia-mi plac şi-n ziua de astăzi.
     Mereu am zis că-i deplâng pe fotografii, care participă la nunţi (e şi o postare dedicată acestui subiect). Aşadar şi pe fotograful de nuntă, Lucian. Au o răbdare cum puţine persoane au. Suportă ceea ce puţine persoane suportă. Le place, nu le place, acolo stau, cu zâmbetul pe buze. Cu siguranţă că înainte de a avea nevoie de un fotograf, ai nevoie de o rochie de mireasă sau alte accesorii, le poţi găsi cu uşurinţă la Casa Anke.
      Am fost mereu între generaţia aia şi cealaltă, între cealaltă şi asta. Şi asta a făcut ca locul meu la nunţi să fie mai mereu printre stropolitori.Când la tata, la sectorul de băuturi, când la mama, unchi, mătuşi si alte rubedenii, la sectorul mâncăruri. Ce mai palpitantă nuntă şi care nu poate fi detronată e nunta unui văr, care a luat de soţie o fată din Rădăuţi. La două săptămâni, după ce au făcut nunta acolo, au venit să facă nunta şi la Băicoi. Nu era prima nuntă în două locuri, la care participam, dar era prima nuntă cu soacră mare foarte zgârcită. Bun, tata la băutură, restul la bucătărie. "Barul" tatei în magazia casei vechi, chiar în faţa geamului de la bucătăria din casa nouă, unde se pregăteau delicatesele. Se face ora 13, se face 14, mesenii veneau târziu (cununia civilă fiind făcută şi o cununie religioasă cu nouă naşi), bucătăresele munceau, barmanul punea gheaţa, cortul decorat cu papură (aţi prins nunţi d-astea?), foamea urla printre toţi. Cei de la bucătărie mai ciugulea ceva, când soacra mare era cu spatele, dar restul urla pe la colţuri. Cine să ducă măcar câteva felii de salam şi vreo trei măsline înfometaţilor? Eu, bineînţeles, că doar eu eram cea mai mică şi nu-mi pierdeam timpul cu tapatul părului, scosul ochilor şi altele. Şi unde le duceam, ca să nu fiu văzută? În păpuşi, că doar le luasem cu mine. Şi treceam pe lângă soacra mare şi-mi stătea inima de fiecare dată, nefiind nevoie nici măcar să se uite la mine. Şi-a-nceput nunta, şi-a fost frumos şi ne-am distrat (şi pentru prima şi ultima oară-n viaţa mea am auzit numele de Lori la un băiat. Şi lor iîi ziceam şi verişoarei mele, că o chema Loredana şi aşa ciudat mi se părea s-aud Loredan, că mă gândeam că-i fată, pe dedesubt) şi-au sosit potroacele şi ziua mea. Şi toate rudele veneau şi-mi urau, că eram la păpuşele cu verişoara Lori. Şi eu ce spuneam?!?!..."Mâncaţi, că eu nu sunt soacra mare, eu mi-am făcut provizii d-aseară".
        Legendă: soacra mare era sora sau cumnata tuturor stropolitorilor. Şi încă mai este.
   Am văzut multe la nunţi, dacă ai chef, poţi căuta poze pe blog. Am asistat la nunţi cu mirese triste, m-am întrebat de ce se cântă melodii despre iubiri pierdute, la nuntă, am auzit de nunţi, unde naşul a plecat cu fina, de nunţi, unde mireasa s-a evaporat cu darul. Părinţii mei chiar au fost la o nuntă, în timpul cutremurului din '86. Au mers a doua zi cu darul, pentru că în acea noapte toată lumea s-a grăbit s-aungă acasă, la copii. Am făcut propria analiză gramaticală a cântecului Ia-ţi mireasă ziua bună si-am avut dileme cu hora mare. Am vrut să ştiu ce dans e acesta, mi-am dat seama cine-i şeful, dilema cu darul înca o am, dar cea mai minunată amintire, despre nunţi, e cea legată de "adusul prăjiturilor". Nu era nuntă, la care să nu-i strecor mamei, în plic, sau tatei, în haină, punga pentru prăjituri. Culmea? Nu eram cu dulciurile, dar adoram senzaţia de a scotoci prin punga cu minuni.
     Printre întâmplările amuzante, s-a numărat cea de la nunta unei verişoare, când tatăl, împătimit al porumbeilor, a sosit la câteva clipe, după ce aceasta a spus "Da"şi-a cerut un bis şi pentru el. Şi cea de la propria cununie civilă, când făceam planuri cu MIRC, cum să spun "Nu" ca să ne amuzăm. Noroc (sau nu) cu primarul, că ne-a auzit şi m-a chemat, pentru a-mi explica urmările.
    Am scris astea, nu neapărat pentru concursul organizat de OCTOCAT, ci pentru că-mi sunt dragi nunţile, dar vă recomand cu multă încredere, participarea.
     P.S- când nu eşti participant direct la nuntă, poţi vedea multe. Plăcute sau neplăcute.

Ştinţifiic, neştinţifiic, rămân la ale mele

         În urma acestui articol, citit de mine şi abordat ca glumă la serviciu s-a ajuns la nişte discuţii, de şi măgarii ar fi behăit.Trecem peste acarieni şi alte necuvântătoare şi ajungem direct la făcutul patului. Băi, lume, eu asta am învăţat înainte de a bunghi literele: te scoli, te speli pe ochi, îţi faci patul şi apoi vezi de altele.Poate am fost eu învăţată greşit, nu zic nu, dar de ce mi-ai sări la jugulară şi mi-ai spune că e normal să nu îţi faci patul. Că, vezi tu, ce rost are, nu te duci tot în el?!? Sigur sunt greşite învăţăturile mele, ca-mi săriră-n cap vreo 15 doamne cu paturi nefăcute.Noroc cu una tinerică (sau nu, depinde de target, dar mai mare cu trei ani decât mine), făcătoare de pat, la fel ca mine.
           Să mă mănânce acarienii, dar eu tot îmi fac patul dmimineaţa.  

luni, 2 iulie 2012

Să promovăm

 Am găsit astea la cineva si nu m-am putut abtine, le-am pozat.

De prin târg

  Că-i 0,75 de bani, am înţeles. Ieftin, foarte ieftin, deci de un leu, cumperi, de te saturi. Că s-au răzgândit şi nu mai e românesc, iar am înţeles. Dar de ce e "bucuţa", n-am înţeles.

Rasul de Luni

duminică, 1 iulie 2012

Tell him

   Că nu-i Celine Dion de România.Sau e?!


Şi parcă-mi spun atâtea

Lasă-mă o zi cu negrăitoare umane şi tot nu compensează o oră cu umanitatea.
Sunt doar poze.

Duminica egal poezie

Noaptea de iulie

Alexandru Macedonski


A-nceput din nou să-mi fie dor de dulce fericire...
Văd că-mi trece tinereţea, văd că anii mi se duc,
Şi mi-e sete de plăcere, şi mi-e sete de iubire,
Însă umbrele visate nu se poate să le-apuc.

Toate au ceva frumos

    Şi-un rost: