duminică, 31 iulie 2011

Duminica egal poezie

Dorul
Nina Cassian


Dragostea mea,
ancora grea,
tine-ma strâns;
toate ma dor:
gura – de dor,
ochii – de plâns.

Vântul cazu –
- poate ca nu,
dar s-a facut
liniste-n cer,
fara puteri,
ca la-nceput.

Nu mai visez
pasi pe zapezi,
urme de vulpi;
nu mai sunt flori,
sufletul lor
doarme în bulbi.

Singuratati…
Nu mi te-arati,
nu-mi trimiti vesti.
Cat fara rost.
Oare ai fost?
Oare mai esti? 

sâmbătă, 30 iulie 2011

Chinezării cu fiţe

Acum ceva vreme, am primit cadou mirificul portofel din imagine.
Asta n-ar fi nimic, dar cum îl primii cadou aşa fără motiv (de fapt motivul ar fi lichidare de stocuri, undeva în Timişoara), îi lăsă şi eticheta.
Cam cât credeţi că se cerea pe dânsul, la reduceri?


Sâmbăta cu amintiri

Cu plecare de aici şi-un popas mai lung la mine, azi.
Pe vremea când vacanţele mi le petreceam la mamaie la Mălăieşti (dacă aş mai avea la cine şi acum mi le-aş petrece), îi trimiteam bilet mamei, prin unchii sau mătuşile, care lucrau tot în aceiaşi uzină (dacă eşti prea tnăr şi nu ştii ce e o uzină, caută pe google), ca să-mi trimită material.
Acum, scriind aceste rânduri, mă gândesc că în vacanţele de acolo, chiar mă comportam ca o fetiţă, în cea mai mare parte a timpului.
Deviind de la subiect, pentru mine faptul, că unchiul meu avea vacă, era o mare minune, noi neavând aşa ceva şi-n timpul, în care mergeam să stăm cu vacile, dacă nu puneam floarea soarelui pe şinele de cale ferată, modelam florile şi fluturii.
Material îmi trimitea mama:

Folclor de Sâmbătă

Irina Loghin si Benone Sinulescu - Da mi mandruto gura ta
 
 

Nimicuri

Deci:
-mă enervai aşa de mult, într-o noapte, că luai cd-ul şi reinstalai Windows-ul (îmi lua mai mult de15minute, ca să pot scrie trei cuvinte, nu mai zic câte riduri mi-am făcut chinuindu-mă  ca să citesc)
-făcui aproximativ 3 kilometri şi jumătate, în 9 minute. Cu bicicleta. Mult, nu?

Roata

Nu cred în vorba aia, care spune că, pentru păcatele părinţilor, plătesc copiii, nu cred. Asta ar însemna că Bărbosul, nu numai că e egoist (cum spunea cineva pe net), ci e şi sadic şi stă şi se amuză pe sema propriilor Lui creaţii. Câteodată însă mă întreb dacă ... dacă se poate?

Femeia? Copila?

A terminat anul acesta, clasa a VIII-a şi de vreo doi ani, pentru a putea rămâne în şcoală, a practicat cea mai veche meserie. Probabil asta o să facă si pentru a se menţine în continuare la şcoală.
De ce?
Pentru că are un părinte, care mai prinde din când în când câte o "lucrare", dar căruia nu-i lipsesc ţigările şi berea din meniul zilnic (nu fac morală, şi eu fumez) şi-un alt părinte, care e preocupat mai mult de propria persoană.
Aşa s-au întreţinut ei, ea a făcut ce a putut şi fratele ei a muncit pe unde a găsit.
Pe pariu, că, dacă nu îi ştii istoria, o cataloghezi ca şi alţii? Cred că nici nu-i mai pasă, e obişnuită să audă zilnic "curva naibii".
Are doar 14 ani şi e o copilă  femeie, trecută mult prin viaţă, din păcate.

vineri, 29 iulie 2011

Bancul de Vineri

Dascalul se strecoara cu atentie printre credinciosi si-i sopteste preotului, ​care citea predica: 
- Parinte, acolo sus, coristii joaca poker! 
- Stiu, raspunse preotul, dar mai întîi trebuie sa-mi termin predica.

joi, 28 iulie 2011

Citatul de Joi

Nu poate exista egalitate acolo unde există asuprire" Nicolae Ceausescu

marți, 26 iulie 2011

Muzica de Marti (13)

Ozzy Osbourne - Life Won\'t Wait
 
 

În afară de ei, noi toţi suntem vinovaţi

Acum nici zece zile, când dimineaţa la primele ore miliţia şi-a făcut apariţia la Cuca Măcăii, toţi şi-au dat seama de ce. Întrebarea era: ce au luat de data asta?

luni, 25 iulie 2011

Întrebare

RĂSPUNS: DA!
Asta era la tv, mai devreme, în treacăt văzând.
Ale naibii prejudecăţi şi mentalităţi de baltă.

Rasul de Luni

Nea Marin miliardar 5
 
 

duminică, 24 iulie 2011

Duminica egal poezie

Chemare pentru ţărani
AP


A venit si vremea furtunoasa
Sa ne dam naturii înapoi,
Hai tarani, întoarceti-va-acasa
Ca -i e dor pamântului de voi.

Si luati si fabricile-n sate,
Fiti si muncitori, dar si tarani,
Prea sunt urbe suprapopulate,
Prea sunt balarii pe bolovani.

sâmbătă, 23 iulie 2011

Vecinul de lângă casă

E mereu inventiv:


P.S- eu zisei să nu-i arăt numărul maşinii, dar el zise "ba daaaa, poate mă ia cineva, in loc de căruţă".

Răsplata şi intrusul

Săptămâna trecută am fost, ca să-i ajut, pe cei doi bărbaţi din viaţa mea, la curăţenie.
Răsplata a fost pe măsură:

Sambata cu amintiri

Cu plecare de aici.
Azi, o carte şi o identitate.

Folclor de Sambata

Gabi Lunca - Daca zici ca ma iubesti
 
 

vineri, 22 iulie 2011

Bancul de Vineri

Discutau un neamţ, un american şi-un roman. 
Neamţul: ăla mic al meu, cum s-a născut, s-a şi năpustit la bancul de lucru şi a început sa muncească. 
Americanul: eu sunt pilot, cum s-a născut feciorul a sărit direct în cabină, cu mâinile pe manşe. 
Romanul: nevastă-mea e gravidă de un an jumătate; din când în când, ăla micu scoate capul şi întreabă: tot Băsescu e preşedinte?

Viaţa bate romanul

Şi bate multe şi net.Ion al Glanetaşului a existat, după cum spunea Rebreanu. Ion a existat şi-n varianta feminină, după cum spun eu. Ion feminin a fost o femeie frumoasă (după cum reiese şi din poză) şi-a iubit la vremea ei chiar un Ion, fumos şi aproape la fel de înalt ca bradul, numai că, după dragostea nebună, a urmat dragostea de avere şi Ionul feminin l-a lăsat pe cel masculin şi s-a măritat cu altul. Nici Ion nu s-a lăsat mai prejos, s-a-nsurat şi el cu alta şi-au trăit fericiţi, până când Ionului feminin i s-au redeschis aortele după vechea iubire şi cum a făcut, cum a dres (ştiu cum, dar n-am cuvinte decente) că şi lui Ion i s-au reaprins. Ion şi-a lăsat femeia şi copila, Ionul feminin şi-a luat copila ei şi s-au mutat fericiţi, într-o nouă casă, dar nici părăsiţi nu s-au lăsat mai prejos, de ambiţie sau pentru a le face în ciudă celorlalţi doi, s-au împreunat şi ei.

joi, 21 iulie 2011

Promit că-ncerc să nu mai fac

Recunosc, tot caut prin memorie şi încă n-am ajuns în adâncuri, din ziua în care Cris-Mary a povestit cu mult curaj, despre ruşinea ei.
Mi-adusei aminte, de seara în care, din motive de altă ruşine, ne scăparăm pe noi cu doar 10 metri până acasă (şi nu, nu aveam 5 ani, ci puţin până în 18- observaţi că vorbesc la plural, fuserăm trei).
Mi-adusei aminte, de cele câteva dăţi, când era să plec de acasă fără anumite obiecte vestimentare, dar nu fu o ruşine prea mare, că realizai şi eu faţă de mine, nu mă ruşinez.
Şi-apoi gândindu-mă, gândindu-mă, azi o făcui, ieşii din casă, pe la 14:25 , fără să ştiu că afară vântul bătea, cum ar spune cântecul, dar fără să mă strângă cineva în braţe, cum spun eu.

O noapte furtunoasă

Cu-o mică pauză de la Electrica:


Cu o condiţie

Prefer aerul conđiţionat, condiţionat de o condiţie: să dau din mână, de la stânga la dreapta şi invers.

Răspunsuri potrivite

Când am fost la peşte, acum ceva vreme, am prins...
un răsărit de Soare, nişte aterizări de păsări, o piele mai colorată, oboseală, nişte peşte (de fapt am avut onoarea să prind chiar prima) şi mult râs.
Tovarăşa mea de pescuit a fost copila fantastică (poate oi pune şi poze cu ea în acţiune), aşadar râsul a fost nelipsit. Bonus sfaturile despre şi mai ales cum trebuie să pescuiesc.
La un moment dat auzim cuvântul acela, ce rezultă în urma combinării dintre mălai, apă, sare şi câteodată ulei. Numai că în varianta ei suna altfel, atât de altfel, încăt m-am chinuit să o provoc să zică iar şi-n faţa camerei.
Dialogurile noastre sunau cam aşa:

video

Altă zi, altă locaţie
- Andreea la ce am dat noi, când am fost la peşte?
- La beţe. (E că-i la fel de minunată?. Alt răspuns potrivit)

Am reuşit într-o noapte:

Citatul de Joi

Pentru a exista un copac înflorit, trebuie mai intai sa existe un copac, iar pentru a exista un om fericit, trebuie înainte de toate sa fie un om Antoine de Saint Exuperry

miercuri, 20 iulie 2011

Cui îi place ploaia?

Mie şi lui.
Lui îi place ploaia enorm.
Cel puţin aşa cred.

De Sfântul Ilie

Eu zisei că vine, zisei, că mă uitai toată după amiaza la păsări.
Şi nu mă crezură decât câţiva.
Da' venii :

Drumul

pe pedale diferite:
video
video

Semne de bună purtare

mi s-a tras firul de ani de zile, pe viaţă.

Adunate

Ştiam de 6 luni de zile, că urmează, mi-am amintit la timp, de fapt, dar ce-am uitat a fost să setez şi camera şi-a rămas pe cea de noapte, d-aia n-a ieşit clară

Poza de Miercuri

marți, 19 iulie 2011

A sosit Sfântul Ilie

te-ai ... la pălărie.
De ce tocmai acolo? Habar n-am, dar asta era vorba şi-acum vreo două săptămâni intrase CVC în panică.
E Iulie, ce se face ea, c-acum vine iarna şi n-a făcut nimic (între noi fie vorba, iarna e pe drum, că explicaţia asta i-o dădui eu copilei, azi, când mă-ntreba din trei în trei secunde, de e fac aia, dar pe cealată de ce). Panica trece prin August, când sunt zilele de plimbare mai lungă şi revine în Septembrie, când plecăm după cătină.
Eu, CVC şi  soţul ei CD suntem  împreună şi pe cont propriu deliciul celorlalţi.
De ce?
Simplu, pentru că oriunde am merge, munte, mare, câmpie, desiş, peşteră, defileu, e musai să luăm ceva de trebuinţă: o floare, o piatră, o plantă medicinală, orice, găsim noi ceva.
Şi nu ştiu de ce, dar, parcă mă iau aceleaşi simptome ca pe CVC .
Spre norocul meu, uit repede de ele. Unul dintre motive fiind şi acesta:

18 Iulie 1976

Pentru că nu-i zi, în care să n-aud măcar o singură dată numele şi prenumele ei, pentru că măcar o dată pe an merită să-mi aduc aminte de o carte anume şi de anumite zile.
Nadia Comaneci in Montreal
 
 

Muzica de Marti (13)

Anda Calugareanu - Cu Viata Nu Glumi
 

Regimul oamenilor

Mie-mi plac oamenii.
Oamenii, care îşi dau cu părerea despre nebuniile din România, dar care habar n-au cum este în alte părţi.
Oamenii, care spun că la alţii e mai bine, că la alţii e laptele pe stradă şi mierea vine din cer, dar are i-au vizitat pe alţii doar ca turişti. Una-i viaţa ca turist, alta e să trăieşti printre ei.
Şi-mi plac oamenii aceia care se plâng cât de drastic e regimul lor. Da, e greu de ţinut un regim, e greu să deschizi frigiderul, să păseşti printre legume şi fructe, să te uiţi la porumbul fiert că la un bibelou şi să n-ai voie să te atingi de nimic. Ce nu înţeleg eu şi de ce m-am săturat de lamentările unora? Păi, dacă tot nu-ţi permite regimul, dacă tot nu găseşti, dacă tot te vaieţi că nu mănânci pâine, că-ţi face rău, din cauza diabetului, cum poţi să bagi 3 beri pe zi? Şi nu 3 beri dietetice, nu, ci 3 beri normale.
Îmi plac oamenii pe naiba, nu-mi plac deloc oamenii ăştia şi m-am săturat de sclifoseli şi tânguieli, dar în acelaşi timp să nu facă nimic.

luni, 18 iulie 2011

Rasul de Luni

Câte?

Câte ţări sunt în lume, care au şi informaţii în limba minoritară?
Răspuns: habar n-am, am lecturat, doar în două ţări, cărţi d-astea şi-am găsit doar într-una.

duminică, 17 iulie 2011

Din prea mult exces de zel

Dacă locuieşti sau eşti în vizită prin Ploieşti sau împrejurimi, in momentul de faţă te afli in mijlocul, dreapta sau stânga unei furtuni.
Ce-i drept, după ce prin Ploieşti m-am temut să nu mă ia vântul, ajung în cătunul, unde-mi e instalat cortul şi... surpriză, uscat, mai uscat decât funduleţul lui Dănuţ.
În momentul în care am făcut filmarea de mai jos, apa îmi şiroia pe lângă glezne şi vântul, în combinaţie cu ploaia, îmi forma noi şi noi frizuri. Când a trecut pe lângă mine, m-am gândit că va întoarce, că doar nu pleca să spele DJ-ul şi

Duminica egal poezie

N-am sa va spun
Zaharia Stancu

N-am sa va spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc.
Cand bate vantul peste delta, trestiile
Lin se leagana, vii se leagana, vii fosnesc.
N-am sa va spun pe cine astept, dar astept.
Inima n-are aripi, dar deseori zboara.
Toate cantecele lumii, toate, s-o stiti,
Incap intr-un flaut, intr-o vioara.
Cerul n-are margini, stelele au,
Miez si margini de foc are si soarele.
Vantul de seara mi-a spus c-o sa moara
Dac-o sa-i rupeti in drum picioarele.
Ce sa fac, dudule? Incotro s-o apuc?
Ma striga din patru parti zarile.
Muntii cu paduri cu tot mor sufocati
Si-n curand o sa moara sufocate si marile.
N-am sa va spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc,
Crangurile sunt pline de flori si de iarba
Si de arbori plapanzi care cresc.

Vrei un capac?

Nu capace d-alea violente (dacă ştiti poanta, dacă nu, e greu de explicat), ci-i vorba de capacele la promoţii.
Nu contează că-i suc, că-i bere, că-i carbogazoasă, plată,  lată, etc, dar pe toate capacele necâştigătoare, stă scris "mai fă o încercare" sau "mai încearcă o dată".
Dacă ar fi după mine, aş srie aşa "mai citeşte un capac" sau "citeşte-l pe următorul" sau "citeşte o carte, dacă la capace nu ai succes".

Dă firmă neluminoasă

Prin primăvară sortai haine. Şi-o luai după etichete.
Şi tăiai, tăiai, tăiai, descusui, descusui.
Şi renunţai, renunţai, renunţai, că mi se făcu lehamite de câte văzui în jur.
Zilele trecute o făcui iar şi mi-amintii de primii ani, de după '89, când ne făceam tricouri cauciucate de unică folosinţă sau mai bine zis, stricam tricouri.
Decupam dintr-o foaie de matematică, cuvântul Adidas şi imprimam pe tricourile negre cu pastă de dinţi, iar pe cele albe imprimeul era din cremă de încălţăminte.
Normal că devenea tricou de unică, era jalnic după prima spălare.
Dar,parcă mi-aş da toată viaţa de acum înainte, pentru o zi cu tricoul de altădată.

sâmbătă, 16 iulie 2011

Spam

Pe lângă alea două mesaje, legate de blog, care nu ştiu de ce au ajuns în spam, mai deţin şase mesaje de la aceiaşi expeditoare, mesaje legate de cura pentru slăbit.
Trec peste faptul că am nevoie de o cură inversă şi pentru femeile, ce îşi doresc asta, am o simplă deducţie şi-o părere:
regimul ce constă numai în alimentaţie fiartă sau la grătar, fără crudităţi, fără sare, fără nimic aproape, dă cele mai bune (rele, în cazul meu) rezultate. Pierzi în două săptămâni, tot ce ai acumulat într-un an, dar speri să câştigi sănătate (măcar pentru moment).
P.S- oare ce gust o avea roşia? Sau un măr verde ? Sau zmeura, culeasă aseară? Dar sarea? Sarea o fi ca altădată?

Folclor de Sambata

Florin Vasilica - As muri da' nu acuma (Favorit)
 
 

Rezultatul dorit

Şi pentru că până la urmă a vrut-o,  mai forţat, mai obligat, uite ce-a rezultat, după o vreme:

Sambata cu amintiri

Cu plecare de aici.

vineri, 15 iulie 2011

Sunete

video

Moda dăunează grav

Dacă nu ştii când şi cum să.
Ştiţi salopetele acelea, de vă apar în ochi la tot pasul? Hai să nu spuneţi, că nu aţi văzut nicio femeie, în salopetă mini sau lungă şi cu umerii goi, până acum? Dacă nu, uitaţi aici nişte modele.
Ei bine, or fi ele răcoroase, or fi ele vaporoase, cul, la modă, pe val, pe sub val, pe creastă şi cum vreţi să îi mai spuneţi, dar ştiţi care e durerea majorităţii, ce o poartă?

Bancul de Vineri

Un cuplu intr-o discutie: 
- Hai draga, te rog incearca! 
- Nu, nu vreau s-o fac! 
- De ce? 
- Uita-te si tu cat de urat arata si pe deasupra mai si miroase... 
...- Hai ca nu patesti nimic, macar cu limba, inchizi ochii, 
deschizi gura... si gata. 
Iti promit ca dupa asta o sa-ti placa si n-o sa te mai saturi de ea. 
- Nu... nu pot! 

Haşdoio

În localitatea, în care locuiesc, acum câţiva ani de zile, firma, care a preluat furnizarea apei, a insituit şi nişte reguli noi. O zi aveam apă noi, o zi aveau apă cei de mai jos cu 500 de metri. Aşa era regula, realitatea era alta, o zi aveam apă noi, o săptămână aveau apă ceilalţi, că doar acolo jos, la ei 500 de metri, stătea şi mai marele din acea vreme.
Acum câţiva ani de zile, furnizarea apei a fost preulată şi de primărie şi-am avut o perioadă normală.
Anul acesta licitaţia pentru furnizarea apei a fost câştigată de aceiaşi firmă, dar fără primărie (cu o lună, o lună şi jumătate în urmă). De atunci totul se îndreaptă spre vremurile de altădată. Cu două seri în urmă am fost la cineva, în alt cartier al localităţii şi pe la 20 - 20:30 s-a oprit apa, când am ajuns acasă, în cartierul meu era. Aseară s-a oprit apa, azi dimineaţă a venit apa asta:

joi, 14 iulie 2011

Citatul de Joi

Varsta nu depinde de cati ani ai ci de temperament si sanatate. Unii oameni se nasc batrani iar unii nu se maturizeaza niciodata (Tryon Edwards)

Oficial

Oficial, mi-aş depune candidatura, dar spre deosebire de şorichete, mi-aş depune candidatura direct pentru postul de dictator.
Adepţi naivi aş găsi cu duiumul, problema e că n-am piramida, care să mă susţină din spate.
parazitii-daca-as fi presedinte
 
 

Suzi

Numele meu e Suzi, Suzi Quatro şi din când în când ies la plimbare, seara, după 20, numai ă azi mi s-a permis să defilez şi mai devreme, dar doar în ţarc.
Şi-am evadat o dată, apoi mi-au întors ţarcul invers:

Luna, din nou



Afaceri rentabile

Când eram în zaua mea,
Şapte mândre mă iubea, aşa era cântecul, dar eu, când eram în copilăria mea, aveam idei trăsnite (nici acum nu duc lipsă) şi una dintre ele a fost cea legată de bronzat.
Toată lumea era înnebunită după bronz. Şi nu bronzul, de-l aplica mamaie la uşile sobei, nici măcar cel adus de la ruşi, ci bronzul după care sunt înnebunite anumite femei şi în zilele noastre.
Ei bine, în nebunia aia, mie şi lui MIRC ne-au suflat piticii următoarea idee: bronzatul ca o tablă de şah. Şi d-acolo pân' la fapte, n-am mai fost decât un pas, pas făcut ât ai zice bronz, tăiatul a două tricouri, în zeci de pătrăţele mici.
Cu pasul trei avurăm noi probleme, statul la plajă, şi-am renunţat, din cauză de răbdare sau mai bine zis, nerăbdare.
Zilele trecute discutam cu o persoană înaintată în vârstă, despre acest subiect şi...

miercuri, 13 iulie 2011

Alandala

De-a lungul şi de-a latul ultimelor săptămâni
monitorul

Ploaia




Soarele

ieri, cam pe la 20:50, văzut de sus, de pe bicicletă:

Luna

Acum vreo două ore
şi-acum cinci minute:

Nişte ...

Eu emisiunile astea le-aş interzice.
Cum să întrebi aşa ceva?!?!?
Şi alţii cum să răspundă?!
De ce trebuie să faci audienţă şi bai şi rating şi ce naiba o mai fi, chiar din orice? De ce ?
Pentru că oricât am da vina numai pe ei, de vină sunt privitorii.
Şi nu, nu m-am uitat, văzui în trecere, prin faţa unui televizor oarecare.

Poza de Miercuri

marți, 12 iulie 2011

În mijlocul verii


Eu am zis în postarea precedentă, că am găşit unul dintre bilete, în casa lui Moş Crăciun. Pozele de mai sus sunt chiar dovada. N-am setat şi data la aparatul foto, dar am martori, plus că, dacă stau şi caut, găşes şi pozele de anul treut, tot din mijlocul verii, identice.

Din vremurile de altădată

din străfundurile memoriei, mi-aminteam de asta
dar de asta nu.

Heii, dacă ţi s-a făcut pielea de pui (ai văzut că am scris şi pentru tine), caută-mă să îţi arăt şi originalul, le-am găşit într-o altă casă (la un Moş Crăciun, cred).

Muzica de Marti (13)

Nu-i niciun bai

Cică zilele astea fu caniculă. De fapt am văzut şi eu, că de simţit, mai puţin. Eu zilele astea am fost îmbrăcată mai mult cu haine groase, decât subţiri.
Mda, ştiu că am picat în cap, când eram mică, dar nu-i de acolo, că eu tocmai, ce m-am înscris în clubul oamenilor foarte răciţi vara.
Baiul nu-i ăsta, că sunt obişnuită, baiul e că deschid frigiderul şi n-am ce mânca. Degeaba e el plin, dacă eu n-am voie să mă ating de nimic.
Baiul şi mai mare e că am slăbit, pentru că peste toată răceala asta, regimul celălalt poate m-o ajuta la ceva (sper), dar mometan doar mă slăbeşte.
Şi ieri făcui prostia să gust ceva interzis, dar nu m-am putut abţine. Cum să trăiesc eu fără crudităţi (dacă îţi trece vreo nebunie prin cap, nu-i bai, mi-a trecut şi mie), fără fructe, fără o prună verde, un măr acrişor, fără sare, fără... ? Şi partea aia de muşchi, cam cât o trebui s-o mai ducă aşa?

luni, 11 iulie 2011

Plimbă fiecare ce poate

Unii ursul, alţii  broasca
video

Praf în ochi

Nu din dragoste pentru agricultura ţării sau pentru stimularea ei s-a anulat taxa, nu, părerea mea e că-s prea mulţi "din ceilalţi", ce deţin pământuri pârloagă.
Pentru că-n poză e doar unul dintre terenurile unuia dintre ceilalţi, un mai mare cu iniţialele C.M (unde C e numele de familie) şi ca el sunt zeci.
Cumpără teren?
Cumpără.
Investi în teren?

Rasul de Luni

Nae Lazarescu si Vasile Muraru-Petitorul si vanzatorul de vie
 
 

Madam cosaşa

Postarea asta vroiam să o scriu de vreo săptămână, dar aşteptam să găsesc o melodie.
Îmi pare rău, melodia n-am găsit-o şi din păcate, a sosit ziua aceea.
Nu-i nicio postare de lamentare, de plângere, de cerşit milă, e doar o înşiruire de alte cuvinte şi-i scrisă pentru o persoană anume.

duminică, 10 iulie 2011

Culori asemănătoare

Aceiaşi zi, locaţii diferite:


Şuviţe

Se poartă şuviţele:

Duminica egal poezie

Şi cu asta ce-am făcut?
Constantin Tănase
Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?


Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut? 


Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?

AC/AD

Şi până s-o trezi cineva, să-mi spună că se scrie AC/DC, ţin să-i spun că ar trebui să închidă gura, până nu ştie, despre ce e vorba. E ca şi cum eu, din jungla mea,  i-aş spune cuiva din Sighetu Marmaţiei, pe care nu-l cunosc personal, că nu-i nimic adevărat, din ceea e scrie, că la mijloc e doar o imaginaţie bogată. Aşa ar pute fi şi în cazul meu.
Aşadar, AC/AD (anul curent/ anno domini) 2011, în mijlocul anului, chiar, undeva în Dâmboviţa, în două părţi opuse ai să găseşti următoarele:
- Consiliul Popular al comunei....,
iar la polul opus, ai să găseşti:
-instalaţii de brad, in funcţiune, noapte, în centru unei comune (pe stradă, nu la case oarecare)
- un indicator de localitate, ce se termină nu o dată, nu de două ori, ci de trei ori (şi între mai sunt şi alte localităţi. Eu cred că s-a jucat cineva cu semnele).
De ce nu pot demonstra cu poze?
În primul caz, pentru că bateriile Duracell au funcţionat fix, circa, aproximativ 15 minute, ca timp, şi 12 poze, ca şi cantitate. (în schimb cele Varta, achiziţionate, mult mai târziu, dintr-o altă locaţie, încă îşi fac treaba şi astăzi, după o săptămână)>
În cazul al doilea, pentru că la instalţii era noapte şi eu am un fix, când fac pozele din mers, încerc cât de mult pot să nu disturb şoferul (mai bine renunţ la poză, decât să fac ceva greşit) şi-n cazul localităţii, pentru că de fieare dată, vedeam numai când ajungeam în dreptul semnului.

sâmbătă, 9 iulie 2011

Pepeni


De fapt titlul n-are nicio legătură.
Bun, e desfiinţat, dezafectat, dus pe apa lui Marţi (dacă zilele sunt substantive feminie, articulat ar fi Marţiei, nu?), dar de ce n-au dat pancarta aia jos?E ca şi cum m-aş due la wc la femei şi-aş da de bărbaţi, pentru că cel destinat femeilor, a fost desfiinţat, dar au uitat de tăbliţă.

Sambata cu amintiri

Cu plecare de aici.
Eu nu mai ştiu ce am pus în toate postările cu mirosul trecutului, din camera mea, aşa că vă rog să mă scuzaţi, dacă mă repet, dar ceva mă face să cred că, până acum, nu v-am arătat pietrele şi lemnele, u vechime de o sută şi ceva de ani:

 şi-acum, nesigur, nesigur, dacă au fost sau nu

Când Regina are ultimul cuvânt

şi e timpul să pleci?
când ţi-a făcut cu ochiul doamna

Folclor de Sâmbata

Angelica Stoican-Spune dumneata
 
 

Simplu, nu?

Cum aţi reţine voi numărul 1256?
Simplu, nu?
1256
Ei bine, eu l-am reţinut aşa 1+2=3, 3+2 (acelaşi)=5; 1+2 (acelaşi)=3, 3x2 (acelaşi)=6, reuzltă 1256.
E că-s minunată?
Şi totul ar fi fost simplu, cu o foaie şi-un pix, ce le aveam la îndemână.
Credeţi că-i singurul reţinut aşa?
Nu, numerele de telefon (ale mele) aşa le-am reţinut întotdeauna, pentru prima dată. hiar şi pe caesta, ultimul.
Şi-am zburat, filozofia de la 3 dimineaţa nu prea merge cu numerologia.

Zorro

A trecut p-aici, de două săptămâni.
De fapt, în trecerea lui pe albia Teleajenului, a lăsat un semn:

Un nou handicap, pe nume nesimţire

În parcarea unui supermarket, alaltăieri dimineaţă, pe la 8:45:
şi ca să vedeţi că parcarea nu era chiar atât de aglomerată:
 şi nu, nu era singura:

Ştiu că am mai vorbit, despre subiect. Nu-i bai, am s-o mai fac, până mi-oi lua una "în freză" şi nici atunci n-am să mă potolesc.
Şi-o altă nesimţire, asta:
Adică, de ce m-ar interesa pe mine, că tu ai de vorbit despre dude, despre elicoptere şi alte cele, cu alta? Drumul public e făcut să fie circulat, nu să staţionezi tu, că poate oi zbura eu.
Şi-apoi să mai şi pretenţii să îţi zâmbesc,peste două minute, când ne-ntâlnim faţă în faţă, pe propriile picioare.
Aaaa, n-ai ştiut că sunt eu, că nu făeai aşa. Uite că nu-mi pasă, precum nici scuzele, pe care le-am auzit, acum câteva zile din gura uiva, legate de colinde şi alte obiceiuri din perioada iernii, nu m-au interesat (detaliez asta,azi, mâine).

vineri, 8 iulie 2011

Declaratie de dragoste

Dacă i-aş spune cuiva cât mi-e de drag, zilele astea, i-aş spune că-l iubes, precum sarea în bucate.

Bancul de Vineri

Se deschide uşa şi intră un bărbat, în patru labe cu ceva în gură. Psihiatrul: 
-Vai! Cine a venit la noi? O pisicuţă? 
Bărbatul se târaie până în colţul cabinetului. Doctorul îl urmăreşte. 
- Un căţeluş? 
Bărbatul trece cu mâna pe lângă perete şi se târâie în celălalt colţ. 
Doctorul nu renunţă. 
- Ah! Cred ca e un arici! Nu? O broască ţestoasă? 

joi, 7 iulie 2011

Mi-e lehamite

Mie toată nenorocirea asta cu pedofilul, mi-aduse aminte de asta şi mă luă greaţa.
De ce?
Pentru că-ntr-una din zilele acelea, ca şi-n alte dăţi, pe lângă erau oameni, care probabil erau părinţi, dar care nu doar că n-au intervenit, dar s-au şi amuzat (şi bărbaţi şi femei).

Când unele greşeli, îmi merg la suflet

video

Fără lacrimi şi suspine

Când am început să simţim primii fiori, când deja stabiliserăm primele legături, când deja simţeam cum îmi dă fiori, prin tot corpul, când ... legătura noastră a luat sfârşit.

Citatul de Joi

Omul este singura fiinta care trebuie educataImmanuel Kant
Deschizi tv-ul: bacul, mergi pe stradă: bacul, plimbi o dudă: bacul, repari un elicopter: bacul, orice ai face auzi despre bac, dar de la bac la concluzia unui om de radio, despre ţărani, mi s-a părut o cale extrem de lungă şi-un motiv,de a mă amuza.
Deci, subiectul l-am enumerat, bacul. Numai că prezentatorul nostru a spus într-un final, că înţelege c-au picat copiii de la sate, ei n-au mijloace de meditaţii, sunt mai săraci, dar nu poate înţelege cum au picat copiii de la oraş.
Nu-i aşa, că-i genial?
Sau mi se pare doar mie?
Oricare ar fi răspunsul, eu tot nu văd cum a dedus omul toată filozofia asta, cum că ţăranii-s mai săraci, decât orăşenii.
Nu, pentru mine, oamenii-s la fel peste tot, unii mai săraci, alţii mai bogaţi, unii oameni, alţii  neoameni.

Din vremuri de mult apuse

Asta nu-i o postare de laude şi ridicări în slăvi, precum nu-i nicio scuză pentru unii, e doar o adunare de amintiri.
Şi n-am să vorbesc nici despre toţi anii de liceu, ci doar depre ultimul, anul acela, în care mai aveai o şansă să te trezeşti.
Eu n-am fost un copil tocilar, recunosc, norocul meu era că prindeam mult la ore. Anul ultimei clase de liceu a fost ca un maraton pentru mine, o navetă între casă, liceu, casă, spital Schuller, casă. Şi orarul zilei era cam aşa:

marți, 5 iulie 2011

Muzica de Marti (13)

Heart - Alone
 
 

Dă mai departe, te rog

"Am nevoie urgenta de ERITROPOETINA(umana), IPAKITINE si AZODYL , pentru Leo ~ uz veterinar !!! 
Am nevoie de ele la un pret rezonabil.

ERITROPOETINA ajunge undeva la 300 RON in farmacii. Am inteles ca sunt persoane care au legaturi in depozitele farmaceutice si care vand chiar la jumatate de pret. Nu cunosc insa pe nimeni.
Ipakitine si Azodyl sunt medicamente neomologate la noi si se gasesc foarte greu. Sunt aduse de afara de catre speculanti (indeosebi din USA). Acolo se gasesc peste tot. Aici ajung la preturi astronomice (300 RON 60 capsule Azodyl) ."

Restul aici.
Nu cunosc persoana respectivă, nu mă leagă de dânsul decât un profund respect, pentru ceea ce face, dar cum putem apela la blog, pentru a cere ajutorul, in cazul unor oameni defavorizaţi, consider că, măcar puţinul acesta să-l facem, pentru a ajuta pritenul domnului.
 Un copy- paste şi-un link către apelul domnului, poate totuşi are cineva soluţia.

Krumel

O dată-n viaţă împlineşti o vârstă. O singură dată, pentru fiecare an.
O dată-n viaţă se întâmplă să ieşi din #@#$% mamei, că de băgat, te bagă mulţi apoi.
Dar dacă te apucă startul la pescuit, ce te faci?
Dai dovadă de răbdare, din primele clipe de viaţă.
Şi ai răbdare, nu glumă, că doar nu te-ai fi născut într-un Trabant.
Eeee, asta era acum 18 ani.
La Mulţi Ani CLC! Cândva îţi ziceam Krumel, c-aveai obrajii ca amicul lui Nils:

luni, 4 iulie 2011

Temă intrebatoare

Eu acum, habar n-am cum mai e, dar pe vremea mea se dădea bacul şi la sport.
Partea proastă e că mulţi aveau impresia că pentru asta nu trebuie depus niciun efort.
Partea bună e că unii chiar făceau sport.
Întrebarea mea, că nu despre bac vroiam să vorbesc, e de ce era sportul inclus la probă scrisă?
Asta e temă pentru acasă (erau şi teme pentru la şcoală?), fără să vă treacă o secundă prin cap, că sportul oral e ..., că nu e, e cu totul altceva.

Cărţi

Şi filozofia:
Degeaba ştii să joci cărţi, dacă n-ai jucat niciodată poker pe dezbrăcate.